The beginning

7

Jessica P.O.V.

  Brayson intră în salon, dar nu știe ce îl așteaptaă.

- Jess, te rog spune-mi că mă ții minte, spune și mie mi se rupe sufletul mai tare, dacă este posibil.

- Scuze!

- Spune, te ascult, spune el cu o voce stinsă.

- Cine este Jess? spun și  nu îmi imaginam că poate fii atât de greu să îi fac asta, îmi vine să râd în ultimul hal de fața pe care o are în momentul asta.

- Tu ești Jess și eu sunt Brayson, ne știm de pe pistă. Spune cu jumătate de voce.

- Tu nu ești Brayson! Spun foarte serioasă.

- Cum adică nu sunt Brayson? Spune complet nedumerit.

- Brayson este mai dur de atât, spun și încep să râd de expresiile lui.

- Dar doctorul a spus că ai amnezie! Spune mirat.

- Eeeee am avut un mic ajutor trebuia să vă păcălesc, dar serios acum iubitul meu?

- De unde știi?

- Mi-a povestit doctorul, acum continuă vreau să îți aud explicația.

- Nu credeam ca o să mă lase în salon dacă nu eram apropiați.

Cred că ar trebui să îi spun și lui decizia luată!

- De când m-am trezit mi-am dat seama că este timpul pentru o schimbare, trebuie să îmi revin și trebuie să renunț la dependența de droguri așa că am hotărât împreună cu doctorul că voi mai rămâne o lună sau 3 săptămâni în spital depinde doar de starea mea. Având în vedere că mai este puțin până când o sa fiu majora am decis să mint că fratele meu este în viață, sub pretextul că este plecat într-o călătorie de afaceri și că o să dureaze până se întoarce așa că i-am dat numărul de telefon al lui Taison.

- O să fie greu la început dar o să te susținem și o să îți fie mai bine.

Cu acestea spuse am mai stat puțin de vorbă și după am intrat în programul de refacere.

După trei săptămâni.....

Totul a mers destul de bine, la început a fost mai greu dar acum totul este bine, am avut timp să îmi stabilesc pașii de început pentru a afla ce a pățit fratele meu și cine este Mikey. În aceste săptămâni m-au vizitat Taison, Dakota și Brayson. Pentru externare Taison s-a dat drept fratele meu.

- Cum este să știi că te întorci acasă?

- Este ok, adică nu pot spune că mă întorc chiar acasă, dar merge și așa, spun cu o urmă de zâmbet pe față.

- Știu că este greu dar o să fie bine, spune și îmi atinge umărul în semn de afecțiune.

Mai mergem câteva minute  și ajungem în fața blocului.

Coborâm din mașină dar Taison se oprește și se uită la telefon, brusc are o figura serioasă.

- Jess îmi pare foarte rău dar trebuie să plec urgent, un amic concurează în această seară și are probleme cu mașina.

Mă uit puțin nedumerită, dar îmi ridic bagajele și mă duc în apartament.
I-am anunțat pe toți că vreau să stau în liniște câteva zile și au înțeles, cel puțin Taison și Dakota, dar Brayson s-a uitat urât la mine când l-am anunțat și a insistat să nu fac asta. Într-un final a acceptat să vorbim prin mesaje și eu am fost mai mult decât mulțumită.

Abia de acum îmi puteam pune în aplicare planul. Pentru zilele lipsite de la liceu am rezolvat cu o adeverință de la medic și trebuie să particip la câteva teste când mă întorc ca să vadă că sunt la zi cu materia.

Acum începe prima faza a planului meu, mi-am făcut bagajele și mă pregătesc să plec. Am chemat un taxiu și acum îl aștept, mi-am pus o perucă roșcată și o șapcă. Intru în aeroport și stau câteva minute bune până când aud :

- Ultima îmbarcare în avionul care merge spre Detroit se va face în 30 de minute.