The beginning

5

După tot ce s-a întâmplat am urcat in mașină lăsându-l pe Brayson cu ochii în soare, conduceam ca o nebună în timp ce obraji îmi erau împânziți de lacrimi . Trântesc ușa apartamentului mă duc la prima poză pe care o văd cu mine și cu Jason.

- Mi-ai promis că nu o să mă părăsești , am spun începând să strig și să urlu, aruncând poza în perete.

Când am văzut ce am făcut am căzut în genunchi pe patul de sticlă ce se afla pe podea și am început să plâng mai tare , singura soluție era să apelez la durerea fizica sperând că o va înlocui pe cea sufletească. Am început să caut o bucată mai mare de sticlă, când am găsit-o mi-am așezat-o în palme și am început să o privesc ca pe un obiect neprețuit.Țin strâns bucata de sticlă în mâna dreaptă și mă uit la venele mâinii stangi , nu rezist mult și încep să îmi trasez o linie dreaptă destul de adâncă , sângele mi se prelinge pe braț , căzând pe podea .

M-am oprit câteva secunde și am observat că îmi sângerau și picioarele din cauza cioburilor .Durerea era mare, dar nu mai mare ca cea din sufletul meu, am plasat bucata de sticlă în mâna stângă provocandu-mi aceleași rănă pe venele mâinii drepte. Privesc baltă de sânge și las bucata de sticlă jos. Stoarsă de putere mă hotărăsc să mă ridic ,dar o bătaie în ușa îmi fură atenția timp de o secundă , privesc podeaua albă acompaniată de sângele meu și nu pot să nu mă gândesc la bădăranul ,uneori înfumarul și minunatul meu frate Jason care mă iubea necondiționat așa cum o făceam și eu chiar dacă nu îi arătăm asta mereu. Bătăile continuă , dar le ignor.

- Jessica , știu că ești acasă , deschide ușa ! aud acea voce, vocea lui , chiar dacă nu îl știu de mult timp am nevoie de el mai mult ca oricând.

Am , chiar am nevoie de el , dar eu continui să îl ignor .

- Jessica , mă jur , îți sparg ușa și tot intru la tine , deschide ... îl aud zicând dar pur și simplu îl ignor.

Mă îndrept ușor spre camera mea lăsând în urmă mea sângele ce nu continua să se oprească din a curge .Îmi caut câteva haine și un flacon de pastile , îmi pun pastilele în pumn și le dau pe gât cu ajutorul apei ce se afla in paharul de pe noptieră ,când aud cum ușa se izbește de perete .

- Oh , nu.... nu , Jessica , unde ești , te rog să fi bine , spune și îi aud pașii , vine la mine ...Deschide ușa camerei și mă privește în ochi , vrea să vină spre mine , dar îi fac semn să se oprească, lacrimile își fac din nou apariția în ochii mei , dar nu vreau să le dau frâu liber , nu încă.

- Ce s-a întâmplat? De ce te rănești? de ce nu ți se oprește sângerarea? Din ce cauză te rănești ? Mergem la spital , spune atât de repede venind și luându-mă în brațele sale.

Nu mai rezistam mult , am început să plâng .

- A murit, am spus printre suspine și lacrimi , a murit, Jason fratele meu e mort numai din cauza lor ...

- Shhh , o să fie bine , o să fie bine , îmi spune și eu mă trag din brațele sale pierzandu-mi ușor echilibrul , pierdusem și pierd destul de mult sânge , poate îmi sfârșit scăpam planeta de un om ca mine.

- Nu , nu o să fie bine , spun și totul devine negru .

Un negru provocat de agonie și durere , dar este un negru plin de liniște , un negru prin care deveneam liberă , negrul care mă scapă de dureri , dezamăgirii, tristețe... totul se termina pentru mine , acesta era ultimul meu capitol. Capitolul sfârșitului care a rezultat din cauza unei dureri insuportabile care a umplut paharul din care acum mi se scurgea viața , nu mai aveam să simt nimic ce avea să mă rănească....

Brayson P.O.V.

-Jessica , mă jur , îți sparg ușa și tot intru la tine , deschide ... spun sperând să fie bine .

Continui să bat în ușa, dar nu se întâmplă nimic.

-Jessica , știu că ești acasă , deschide ușa !

Cedez și încep să mă izbesc în ușă până se deschide și se izbește de perete.

-Oh , nu.... nu , Jessica , unde ești , te rog să fi bine , spun observând o baltă de sânge și niște dâre ce se duc spre camera ei .

Îi deschid ușa și o văd cum mă privește , vreau să mă duc la ea, dar îmi face semn să mă opresc . O privesc atent și îi observ rănile ce continuă să curgă abundent.

-Ce s-a întâmplat? De ce te rănești? de ce nu ți se oprește sângerarea? Din ce cauză te rănești ? Mergem la spital .Nu spune nimic preț de câteva secunde , doar mă privește cu lacrimi în ochi , dar eu mă apropii de ea și o țin în brațe.

- A murit,a murit, Jason fratele meu e mort numai din cauza lor ... spune continuând să plângă.

- Shhh , o să fie bine , o să fie bine , îi spun, dar ea se trage din brațele mele pierzandu-și echilibrul vizibil.

- Nu , nu o să fie bine , spune răstit dându-și ochii peste cap apoi cade , iar eu o prind la timp.Alerg cu ea până la mașină și o întind pe bancheta din spate. Ajung la spital...

- Doctor , am nevoie de un doctor , țip cât pot observând cum vin mai mulți asistenți și un doctor acompaniați de o tragă pe care o așez cât de blând pot .

Ea mi-a dat lumea peste cap din prima clipă în care am văzut-o , acea fire arțăgoasă acompaniată de o privire dulce , temătoare și tristă . Este ea și mereu a fost , nu e falsă și asta mă atrage și mai mult la ea și este un plus faptul că arată genial , mă excit doar cât o privesc .

Stau pe hol și aștept ca doctorul să iasă . I-am povestit tot ce a pățit , i-am spus că nu era inconștientă când am gasit-o și că a vorbit cu mine.

După 2h ...

Aud ușa cum se deschide încet și apoi se închide .

- Vă rog să îmi spuneți că este bine , spun și știu cât de mult înseamnă pentru mine, nu pot să o pierd.

- Vreau să încep prin a vă spune că , dacă nu o aduceți la noi , ar fi decedat , mă mir că a avut putere să se ridice și să vorbească cu dumneavoastră , a pierdut foarte mult sânge , iar supradoza de pastile nu o ajută în situația de față, i-am curătaț si rănile de pe genunchi înlocuind orice urmă de sticlă, acestea se vor vindeca în cel mult 2 săptămâni , spune dar îl întrerup .

- Lăsați rănile de pe picioare , spuneți-mi dacă va fi bine .

- Cum am mai spus , a pierdut foarte mult sânge , acum depinde de ea , noi am făcut tot ce am putut , numai ea poate face diferența, dar vă spun sincer că nu are prea multe șanse.

- Deci este în comă , am spus și am fost cuprins de o stare tristețe incurabilă .

- Da , îmi pare foarte rău, acesta nu făcuse decât să îmi confirme ceea ce știam deja .

- Pot intra la ea ?Sunt iubitul ei și nu mai are pe nimeni în afară de mine ...

- Da , a spus și eu i-am mulțumit .

După ce că și-a tăiat venele, a mai luat și un pumn de pastile , ce mă fac cu ea , cum o salvez de persoana ei , cum o s-o opresc din a își face rău? Nu mai contează asta acum , trebuie să-și revină ...