SECRETARA - ( În curs de corectare )

Capitolul 24

Dupa ce vorbise cu Marius , Roxana parasi biroul acestiua si se indrepta spre biroul ei , pentru a-si face o cafea tare si pentru a-si elibera mintea de toate greutatile care i-o apasa , doar ca , avuse o mare surpriza la intrarea in biroul ei . Albert o astepta pentru a discuta .

- Hey ... ce faci ? Spuse Albert zarind-o pe Roxana iesind dintr-un birou .

Doar ca Roxana nu apuca sa raspunda de intervenirea lui Marius .

- Roxana .....( facu o pauza cand il vazu pe Albert dar isi reveni si continua )... nu am terminat de discutat . Te rog , cand termini cu sotul tau sa intri in biroul meu pentru a relua .

- Sigur domnule avocat . Asa voi face .

- Deci ... ( intervine Albert ) .. m-am gandit ca ar fi frumos sa le dam vestea cea mare si parintilor nostri si cred ca diseara ar fi ocazia perfecta . Ce zici ?

- Suna minunat !

- Atunci , dupa ce iti vei termina programul , la fel si eu , mergem la restaurant .

- Ai facut rezervarea ?

- Nu . Cum sa o fac . Am zis ca mai intai sa ma consult cu tine . O voi face chiar cum plec de aici .

- Nu ar fi rau . Spuse Roxana zambind si deplasandu-se usor spre Albert iar cand ajunge in punctul potrivit , il saruta . Nu stie de ce facuse asts dar o facuse . S-a gandit ca Marius i-ar putea privi pe fereastra dar asta nu o facu sa renunte la intentia de a-l saruta.

Dupa un sarut dulce si tandru de exceptie pe care Roxana nu obisnuise pana acum sa il daruiasca , aceasta se scuza pentru a putea continua discutia cu Marius iar Albert se indrepta spre lift .

- Cred ca am terminat ce aveam de discutat . Spuse Roxana reintrand in biroul lui Marius .

   - Nu ! Nu am terminat nimic ! Spuse Marius rastit .

   - Atunci spune ce ai de gand , sa terminam odata discutia asta inutila .

   - Nu e o discutie inutila , Roxana ... Vreau sa iti spun ca Te Iubesc si ca vreau sa fim impreuna . Spuse Marius coborand tonul pana in punctul in care vocea lui deveni placuta si suava .

   - Marius ... tocmai am spus ca nu vom mai putea fi vreodata impreuna . Voi avea un copil ! Spuse Roxana redresandu-si glasul inainte de  ultima propozitie rostita .

   - Am inteles ca vei avea un copil ,  ca nu e al meu si ce vrei sa spui doar ca ... nu pot sa te uit , sa uit ce a fost intre noi ,  dragostea ce ti-o port din cauza asta . Inca putem fi impreuna . Doar pentru faptul ca ai un copil , nu poti da cu piciorul la dragostea noastra , o dragoste adevarata .

   - Trebuie sa intelegi ca nu vreau sa fac asta , dar ma simt nevoita . Nu imi pot priva copilul de nevoia de a avea un tata . Spuse Roxana dar e intrerupta de Marius

   - Dar nu iti privezi de nimic copilul . Eu accept sa il cresc si sa ma comport ca si cum ar fi copilul meu , si poate vei vrea sa ii spui cine e tatal lui adevarat ... accept si asta .

   - Dar te-ai gandit ce va spune cand va fi la gradinita si va vedea cum parintii altor copii sunt impreuna iar ai lui nu ?

   - Roxana .... sunt mii de cazuri ca acestea iar copii sunt bine . Nu au traume sau altceva de genul acesta .

   Dupa cateva zeci de secunde in care Roxana se gandeste la care decizie  e mai buna pentru ea si copilul ei , raspunse :

   - Imi pare rau ,Marius . Nu pot ! Raspunse scurt si parasi biroul .

   Cu 2 ore inainte de cina in familie pe care urma sa o ia , Roxana pleca de la birou si se indrepta spre casa pantru a decide ce va purta numai ca surpriza ii fusese ca nimeni nu era acasa . Împinsa de curiozitate , acesta ii scrie un mesaj sotului ei prin care il intreaba unde e . Dupa cateva minute acesta ii raspunse tot printr-un mesaj ca are o surpriza pentru ea si ii dadu adresa restaurantului unde trebuiau sa se intalneasca Roxana , Albert si parintii acestuia .

    Dupa o jumatate de ora in care se gandise ce va purta , Roxana alese o rochie lunga pana in pamant , de un albastru inchis care avea in jurul taliei si a decolteului floricele din tesatura cu matase de culoare galbena , apoi se indrepta spre baie pentru a face un dus .

   Dupa ce se vazuse in masina , gata sa porneasca spre restaurant , Roxana isi aduce aminte de discutia purtata cu Marius si incepu sa planga . Si de aceasta data decizia pe care trebuia sa o ia era aceea care ii frangea inima . Insa de data aceasta era putin diferit prin faptul ca acum nu trebuia sa se gandeasca numai la ea , ci la copilul ei si la viata pe care o va avea cand acesta va veni pe lume . In acest moment Roxana realizeaza gravitatea situatiei si greutatea deciziei . Putea sa ramana cu Albert si sa isi creasca copilul cu tatal biologic alaturi dar pe Albert nu il iubea iar asta facea ca ea sa duca o viata partial nefericita , cu jumatate din inima la Marius si jumatate la copilul ce urma sa vina . Putea si sa renunte la Albert , impacandu-se cu Marius dar asta ducea la o oarecare dezamagire a copilului . Pe masura ce crestea , si cu toate ca ii spunea din timp cine e tatal lui , copilul isi dezvolta abilitatile mintale si putea sa realizeze ca mama lui nu il iubeste atat de mult dat fiind ca l-a despartit de tatal lui , cu toate ca Roxana il iubea enorm .

   In cele din urma , Roxana trase aer in piept si isi sterse lacrimile ca mai apoi sa porneasca in sfarsit spre restaurant . Se mai uitase odata in mesageria telefonului pentru a fi sigura de adresa la care trebuia sa ajunga si porni motorul masinii .

   Roxana coboara jos din masina si analiza in detaliu cladirea in fata careia se afla . Era o cladire in stil vechi dar se vedea , chiar din parcare , cu toate ca soarele apuse iar cladirea era luminata doar de propriile felinare si becurile interioare , ca a fost restaurata recent iar nuantele de modernism ieseau in evidenta . Parasind parcarea , Roxana incepu sa urce scarile , ce duceau in gradina plina cu trandafiri iar mai apoi spre intrare , treapta cu treapta pentru a preveni orice pericol . Intrand in restaurant , in prima faza ramane uimita de splendoarea interioara a acestuia pentru ca mai apoi sa observe masa la care era asezat sotul sau alaturi de socrii si ...... mama ei ! Vazandu-se parca in oglinda in ochii mamei ei , Roxanei ii cazusera cateva lacrimi pentru ca mai apoi sa inainteze spre aceasta .

   - Ai chemat-o pe mama ? Ii spuse Roxana lui Albert dupa lunga imbratisare cu mama ei. 

   -Nu iti place ? Spuse Albert stiind deja raspunsul .

   - Trebuia sa ma fi anuntat ! Spuse Roxana , tonul ri ramanand neschimbat .

   Cina incepu sa decurga asa cum toti isi doreau iar socrii se simteau din ce in ce mai bine , povestind fiecare la randul lor si cunascandu-se mai bine . Cu toate ca Roxana s-ar fi asteptat ca soacra ei sa nu o simpatizeze pe mama sa , lucrurile luasera o intorsatura de 180 de grade , ba chiar mama lui Albert incepu sa o laude pe Roxana mamei acesteia  .

   Inainte de sosirea desertului , momentul perfect fiind , Roxana di Albert le dezvaluisera parintilor motivul pentru care se adunasera toti la masa , si anume , sosirea unui nou membru in familie.  Toti se bucurau si ii felicitau pe parintii noului viitor nascut . Poate ca , intr-adevar , un copil leaga o familie si distruge toata ura care se inflirta intre membrii ei . Parintii , in culmea fericirii , consumasera sampanie peste limita si se ametisera putin . Nu pana in punctul in care sa nu mai poata sa se tina pe picioare , ci pana in punctul in care devenisera foarte vorbareti . Chiar si mama Roxanei , care nu obisnuia sa consume alcool , se imbatasera . Roxana , insa , nu se putea bucura pe deplin de mica petrecere ce incepu sa ia amploare , dar incerca sa nu iasa in evidenta .