Capitolul V

132 5 0
                                    

Trupul îmi e inert, nu mă pot mișca, iar vampirul se apropie din ce în ce mai mult de mine cu pumnalul în mână, îmi amintesc de testările de mai devreme, am reușit să mă transform doar gândindu-mă la asta, dacă aș putea face asta și acum? Merită să încerc, în ce naiba aș putea să mă transform? Un șoarece, e rapid și mic numai că nu merge, sunt atât de imobilizată, alta idee?

- Mădălina, Mădălina, ce faci tu acum? Regina noastră, a rămas fără apărare, ce ai sa faci acum?

Minunat, acum a început să vorbească, deci, ce spunea vocea aia mai devreme? Pot conduce orice rasă, deci probabil am și puterile lor. O vrajă, dar ce vrajă? Nu știu nici una, ce naiba sa fac? Igor, da, ma gândesc la el.

"Igoor, ajutor, știu că te vreau mort, dar am nevoie de ajutorul tău!"

Mda, e clar, o să mor. Vampirul ăsta nenorocit se joacă pe mâna mea cu pumnalul.

- Mădălina, ce ai zice dacă ți-aș înfige pumnalul în mână? Ah, am uitat, nu poți vorbi, și izbucnește în râs.

" Majestate, tatăl dumneavoastră va transmite salutări, folosiți această vrajă. Quod magicae redit... E o vraja veche, de pe vremea romanilor, întoarce vraja împotriva celui care a incantat-o."

Bun, ce am de pierdut?
Quod magicae redit, îmi strig în minte, și merge, cu adevărat merge, mă pot mișca dar vampirul care mă amenință a rămas stană de piatră.

- Sevastopool! Strig eu, și mă apropi de statuia din patul meu.
- Da majestate? Cine e el?
- Ar trebui să îmi spui tu. Parca nu știa nimeni de locația asta.
- Dar nu știe, vă jur.
- Sigur, leagă acest trădător.
- Desigur.
- Du-l de aici, nu am chef de el acum, o sa îl interoghez mai târziu, hai, du-te și vino înapoi.
- Imediat majestate.

Și Sevastopol a plecat cu intrusul din camera mea.

"Mulțumesc Igor, ție și tatălui meu."
" Nu îmi mulțumiți mie, ci tatălui dumneavoastră, el e cel căruia îi pasă de tradiții"

Bun, am nevoie, cu siguranță de un demon protector. O sa îi cer asta lui Sevastopol, ah tocmai a intrat în cameră.

- Spuneți majestate, ce pot face pentru dumneavoastră?
- În primul rând ziua aceasta nu o sa dormi, o să te ocupi de recrutarea celor mai loiali vampiri din toate rasele, am nevoie de soldați.
- Desigur, altceva?
- Da, am nevoie de o carte de vrăji, și vreau sa îmi faci rost de un demon.
- Carte, da, aveți în biblioteca dumneavoastră personală, o să o aduc imediat, iar în privința demonului, dumneavoastră trebuie sa mergeți în Iad și să faceți selecția potrivită.
- Cum dracu o să fac asta?
- Pai, aici în castel există un portal către Iad.
- Arată-mi unde este.
- Desigur, urmați-mă.

Mă ridic din pat și ma țin după Sevastopol. Ieșim din cameră, facem stânga pe culoarul plin de uși.

- Ce sunt atâtea uși?
- Sunt camerele dumneavoastră, sala tronului, sala armelor, sala portalelor, camera torturii, temnițele și multe altele. O să vă fac un tur la noapte.
- Da, moment să mergem la portal.
- Da, aici în stânga.

Deschide ușa și după ce intrăm observ că pereții sunt dispuși hexagonal, pe fiecare latură se afla un fel de arcadă, deasupra fiecăruia este scris un fel de incântație.

- Acestea sunt portalurile?
- Da majestate.
- Și eu de unde știu care și cum?
- Citiți incantațiile și în cadrul arcadei se formează locul în care puteți merge.
- OK, sa nu pierdem vremea, du-te și recrutează-mi soldați, cu cât mai multe abilități. Eu ma voi duce după un demon.
- Desigur majestate.

Un demon printre oameni (+18) - În curs de editareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum