Luna plină

Revedere

După vânătoare , cei doi vârcolaci au plecat din pădurea incendiată , în pădurea haitei Erikăi. Știa că dacă îi va întâlni va porni o luptă așa că s-au dus în partea nelocuită a pădurii.  Nimeni nu trecea pe acolo și erau în siguranță.

Ajunși acolo , s-au oprit la malul unui râu și au băut puțină apă ... voind să discute și-au luat forma umană.

În pădurea asta este teritoriul haitei mele , familiei mele spuse Erika vizibil îndurerată.

Și ce căutăm aici ? Nu îți dai seama cât de periculos poate fi ?!

Jacob , nu trece nimeni prin partea asta de pădure ... nu ne poate vedea nimeni .

Riști foarte mult , Erika. Nu vreau să pățești nimic , știi asta .. 

Totul va fii bine . spune ea , și își pune capul pe umărul lui Jacob.

Se uita în gol , gânditoare. nu era nici ea sigură pe ce a zis mai devreme .. tot va trebui să treacă prin partea luminată. e singura ieșire spre muntele Atlas .

Se ridică brusc din amorțire și se îndreaptă spre partea luminată.

Hei , ce faci ? unde vrei să te duci ?

Trebuie să discut cu ei ...

Tu te auzi ?! Vrei să ieși sfâșiată de acolo ? și mă iei și pe mine după tine

Totul va fii bine , Jacob. îmi cunosc familia . dacă nu îi deranjăm , nu o să ne facă nimic. descurajarea se citea pe fața ei. dar avea încredere cel puțin în mama ei că nu va lăsa pe nimeni să-i facă rău ...

Ajunși în partea luminată a pădurii , Erikăi au început să-i curgă lacrimi instantaneu. Nu știa nici ea motivul prea bine , dar o făcea. Mergea lent și încerca să-și ascundă lacrimile . repeta în continuu "Totul va fi bine. Nu ne va face nimeni rău. "

Erika avea o rochie gri care de fapt era albă și nimic altceva. decât crenguțe în părul ciufulit. dar ea avea o frumusețe aparte ... avea o față frumoasă , era o femeie frumoasă.

Jacob era bine îmbrăcat. Avea Converși în picioare , skinny jeans , un tricou și un hanorac de basseball . Părul lui perfect aranjat stătea nemișcat iar ochii de culoarea cerului străluceau în lumină .

Erika a călcat pe un ciob și a început să-i curgă sânge. știa că semenii ei îl vor simți dar nu putea face altceva decât să aștepte ca haita să vină.

la un moment dat , s-au văzut înconjurați de vârcolaci mârâind.

Jacob , speriat o întrebă : Și-șii-și ac ac acu m ... ?

ea cu speranță începu :
Heeii mamă , sunt eu , fiica ta Erika. El e Jacob. e vârcolac ca și noi. Noi nu vrem să deranjăm nimic aici :) doar să ajungem în munții Atlas.
Ok , ok. o să continui de vorbit sau ne lași și pe noi ?! zise pe un ton iritat unul dintre lupi.
ahh da , îmi pare rău . :|
Dacă ai venit să ne faci rău să știi că nu-ți va merge ;) suntem prea mulți ...
CE DRACU EU VREAU DOAR SĂ PLEC DE AICI ! TREBUIA SĂ MĂ CAȚĂR SĂ NU MĂ VEDEȚI ?! zbieră ea
Ai drumul liber . zise mama ei vizibil deranjată.