The Mask

Prolog

 Imperiul Arkturia este casa magiei, legendele spun că un străvechi magician a dezvoltat magia până în punctul în care oricine o putea învăța, folosi, dar folosirea magiei a cauzat și multe tragedii, războaie, dar cel mai înfricoșător lucru a fost apariția fantomelor. Fantomele, după cum spun unii sunt adevărate coșmaruri, ele apar din emoțiile negative ale oamenilor voind să le consume pentru a deveni tot mai puternice. Pentru a preveni un adevărat coșmar, și anume ca fantomele să devoreze oamenii posedându-i, un anumit grup de magicieni s-au antrenat pentru acest lucru omorând orice fantomă ce le iese în cale, acest grup se numește Ordinul Asasinilor.

***

-Hei, Rory, cât o să fii plecat?, întrebă Maya cu ochii în pământ.

-Maya, stai calmă, sunt doar două săptămâni, nu-s doi ani, accentua-se Rory puțin iritat.

Rory urma să plece într-o tabără de antrenament la conacul Anderson.

-O să vezi, o să devin cel mai puternic magician și voi omorî fiecare fantomă pentru a face lumea un loc mai bun, fără ca oamenii să simtă frica fantomelor, zise Rory cu un zâmbet până la urechi acompaniat de privirea plină de admirație a Mayei.

-Să te întorci la mine, zise Maya aproape șoptit.

Părinții lui Rory au fost omorâți de fantome pe când el era doar un copil ce se ținea scai de ursulețul lui de pluș, pentru el a fost o scenă tragică, fantoma i-a devorat pe amândoi în fața lui, Rory nu și-a revenit luni bune, dar Maya cumva l-a scos din acea stare, i-a propus să învețe magie ca și ea. Rory simțea că e o idee genială, putea învăța magie ca într-o bună zi să-și răzbune părinții.

Veni-se seara, toți ucenicii au intrat în conac urmați de cei 3 profesori ce le preda artele magiei.

-Domnule Andre, zise unul din pici, a fost o zi minunată, sper că mâine o să ne arătați o magie puternică...

-Da, și noi vrem, au început toți picii să strige la unison.

Cei trei profesori, Andre, Troy și Tobi erau foști membri ai Ordinului Asasinilor care s-au retras din cauza daunelor suferite din misiunile ce le primeau, prin-urmare ca efortul lor să nu se usuce ca un strop de ploaie în mijloc de vară, ei au decis să predea magia pentru viitorii magicieni.

Miezul nopții s-a făcut simțit, se auzeau foșnete pe afară, dar ceva nu era în regulă, Rory se trezește din pat și se întreptă spre baie cu dorința de a bea puțină apă, însă când trece prin fața geamului a împietrit, pe podeaua largă erau reflectate umbrele ghidate de luna plină ce strălucea pe cer. El s-ar fi mulțumit și cu umbrele unor copaci, însă n-a fost să fie, în umbre erau desenate trei figuri umane și parcă niște tentacule ieșind din fiecare. Rory a rămas piatră iar cei trei tipi s-au apropiat de geam în viteză întrând în conac spărgându-l, Rory a reușit să-i privească mai de aproape, erau niște monștri în coajă umană cu tentacule fâlfâind pe afară, niște rânjete imense până la urechi acompaniate de niște ochi extrem de holbați și complet negri, cu excepția irisului ce era pictat într-un roșu sângeriu. Rory a vrut să țipe, dar n-a reușit nici măcar să respire că o mână îi astupă gura și o vocea răgușită și foarte stranie se auzi.

-Nu, nu îndrăzni să țipi, cel puțin nu înainte de spectacol.

Rory ramâne înțepenit fără să facă nimic când de-odată se aude o explozie de la etaj, Rory își reveni de la șocul exploziei și alergă spre etaj unde se afla camera profesorilor. Alergând a fost întâmpinat de propiul său coșmar, fantomele, în acel moment Rory împietri din nou și fuge spre parter. Țipete, explozii, un miros înăbușitor de sânge și sunete de lemn ars zguduiau ochii lui Rory. Cei trei tipi ajung înapoi în fața lui Rory cu o fericire mai mare decât înainte.

-El e ultimul, pe el cum în omorâm?, întreabă unul dintre ei.

-Hmm, taie-l....

-Prea plictisitor, ce-ai zice să-i las un cadou?

-Bună idee.

Unul dintre iei întinde mâna și dintr-o dată apare o fantomă de nicăieri și îi mușcă mâna dreaptă lui Rory în timp ce hidoșeniile alea trei plecau fericiți înapoi de unde au venit.

***

În prezent, au trecut 2 ani de la tragedia de la Anderson, Rory plin de bandaje din cap până în picioare își face loc printre mobilierul vechi din casă și iese pe ușă fără a zice ceva. Privea cerul negru al nopții și strângea din pumni și lovind în balustradă.

-Rory, ce s-a întâmplat?, interveni Maya.

-Jur, jur, JUR, o să-i omor pe toți, strigă Rory mergând spre pădurea din fața casei, rupând bandajul de pe față.

Maya a rămas înlăcrimată pe terasa casei, nu l-a mai văzut de atunci, dar nu putea lăsa asta să se întâmple.