The Mask

Capitolul 1

 „Instinctul nu te înșeala niciodată", mi-a zis mama cânva.

Numele meu este Maya Scarlet, și curând mi-am pierdut cel mai bun prieten, sau poate nu prieten, poate ceva mai mult, nu cred că îl priveam ca prieten, ci cu mai multă afecțiune. Deși l-am îngrijit timp de doi ani, ceva rău s-a întâmplat și mă blestem mereu pentru asta, mă blestem mereu că l-am lăsat să plece de lângă mine, l-am lăsat să plece în iadul ăla. Rory era entuziasmat să plece, era mult mai capabil la magie decât mine și răzbunarea l-a condus spre pierzanie.

Totul s-a întâmplat acum doi ani, el a plecat în acea tabără de antrenament pentru că voia să învețe magie ca să-și poată răzbuna părinți ce au fost masacrați, dar faptul că a plecat acolo, doar i-a umplut lista răzbunărilor destul de mult. Și acum îmi amintesc acea seara când îl priveam plin de bandaje, doar ochii se mai vedeam printre albele bandaje ce-i împânzeau tot corpul, a dat cu pumnul peste balustrada de lemn și a plecat furios, incă mai ies pe terasă și văd balustrada ruptă în mii de bucăți pe care nimeni nu le curăță. Nici măcar nu i-am văzut fața după acei doi ani ce purta bandaje în loc de piele.

Totul se va schimba de acum, am decis să plec după el...

Mamă îmi cer scuze că voi lăsa casa goală, dar nu mai suport să trăiesc fără el, sper că tu și tata nu o să vă ingrijorați.

Cu multă iubire, fiica voastră, Maya.

Maya închide jurnalul cu lacrimi imense curgând șiroaie din ochii ei sclipitori ca o stea în miezul nopții. S-a hotărât, va pleca după Rory, nimeni și nimic nu-i mai poate schimba decizia.

Maya ia ghiozdanul în grabă și pleacă, în drum trece prin cimitir, se așează în fața a două pietre funerare și stă câteva minute după care scoate jurnalul din ghiozdan și îl așează între mormente.

-La revedere mama, la revedere tată, am plecat pe drumul meu, zise Maya cu o față aproape palidă, schițează o cruce cu mâna dreaptă și pleacă grăbită.

Au trecut câteva zile, drumurile au dus-o pe drumeața noastră prin diferite locuri, unele mai periculoase decât altele și instinctul a oprit-o în orașul Goldenburg, cel mai mare oraș din Imperiu, denumit și capitala zorilor însorite.

-Aici este, simt, zise Maya cu încredere, dar dintr-o dată se aude un țipăt destul de puternic, venea de pe o alee mai întunecată. Maya pleacă în grabă către sursa țipătului lovindu-se de localnicii de fugeau de mâncau pământul, ceva rău s-a întâmplat.

Maya ajunge la sursa țipătului și vede o fetiță amenințată de o fantomă, Maya încremeni, era prima dată când vedea o fantomă atât de aproape.

-Rory, cum ai rezistat la așa ceva, zise Maya cu greu.

-Trebuie s-o ajut.

Maya face un pas și deodată fantoma cade moartă în fața ei cu o sabie înfiptă în locul unde s-ar presupune că e inima, Maya se uită prin jur să vadă de unde a venit sabia, ochii au dus-o pe vârful unei clădiri destul de inalte unde vede și cavalerul salvator de vieți, dar tot ce putea vedea era o mască cu doi ochi mari și roșii, lucru ce un pic a speriat-o pentru o secundă, mai rău decât a speriat-o fantoma ce zace acum pe asfaltul rece. Acea persoană avea o putere magică imensă, atât de mare încât presiunea aerului era atât de puternică încât trebuia să te chinui să respiri.

Persoana sare de pe clădire și cade cu viteză până jos și aterizează în picioare mai spectaculos decât o pisică atletică.

-Gata, e totul bine, fantoma nu mai poate să-ți facă ceva, spuse eroul către micuța ce privea lung printre lacrimi.