The Mask

Capitolul 3

 -Cred că atât mi-a fost. Îmi pare rău Rory, cred că te-am dezamăgit.

Ce viață scurtă, nici măcar nu am apucat să-i văd fața tembelului ăla ce m-a lăsat să mor aici. Cred că mă duc prima, îmi pare rău Rory.

Câteva minute de liniște, doar liniște și nimic altceva. E totul alb, dar o voce distorsionează tot peisajul.

-Chiar te dai bătută?

-Păi ce pot face altceva, vizibil sunt foarte slabă, măcar de nu leneveam atât și încercam să mă antrenez.

-Și nu ai niciun regret?

-Pff, regret? Ce regret? Regretele sunt inutile când ești pe cale să mori.

-Dar ești ok cu asta?

-Ce pot face altceva?

-Ești sigură ce asta vrei? Îți lași viața să cadă fără niciun regret?

-Deja am făcut-o...

Maya deja se dădu-se bătută, simțea că nu mai are niciun rost să continue.

-Atunci, ce cauți aici?

-Păi..., La auzul acestor cuvinte, parcă o flacără se aprinse-se în sufletul Mayei. Nu, nu e bine, am un motiv pentru care am ajuns aici, nu o să las un măscărici să-mi distrugă calea, nu.NU, am ajuns până aici ca să-l găsesc pe Rory, nu mă pot opri acum!

-Deci? Ce mai aștepți?

-Dar stai, cui îi aparține vocea asta?

***

Maya deschide ochii, se uită prin jur foarte confuză.

-Unde sunt?

-Uite cine s-a trezit!, se auzi acea voce enervantă, era șeful cel mare stând la căpătâiul Mayei ca la priveghi.

-Tu ce cauți aici? Eu ce caut aici? Cum am ajuns aici? Unde e Mascatul ăla? Ce s-a întâmplat?

-Calmează-te, e totul bine acum, Încearcă șeful să o calmeze pe mica noastră Maya ce stă întinsă ca pe un pat de operație.

-Ce s-a întâmplat? Întreabă Maya mult mai calmă acum.

-Când v-am dat misiunea, m-am asigurat că vă dau una ușoară, având în vedere că e prima misiunea pentru tine, dar ceva nu a mers bine, nu trebuia să fie atât de multe fantome acolo.

-Cum adică? Întreabă Maya foarte confuză.

-Conacul dat a fost al unui fost magician din Ordin ce și-a pierdut viața într-o misiune, iar toate regretele lui, aparent au prins formă și au început să-l bântuie, dar ceva nu era în regulă, în biroul lui era o dezordine totală, semn că cineva a fost acolo, lucru ce a deranjat fantomele.

-Asta ce ar trebui să însemne?

-Acel cineva ce a fost acolo, a fost cu un motiv anume, și din simplul fapt că nu a găsit nimic, a lăsat o momeală.

-Momeală?

-Există un vechi artefact încă din timpurile Primului Război Magic, pe care dacă-l spargi, e jale, apar fantome de nicăieri și de peste tot în același timp.

-Deci să înțeleg că am picat testul, Maya coborâ ochii spre geam cu o frustrare în privire.

-Test? A, testul, nu cred, măscăriciul ăla mascat te-a cărat în brațe până aici, nu cred că e atât de rău pe cât crezi.

-Masky m-a adus aici? În brațe?, nu cred, blufezi. Zise Maya cu ce-a mai sigură privire posibilă.

-Fie că mă crezi sau nu, dar ăsta e adevărul, a venit aici, plin de răni, spunând în continuu „A fost vina mea"