Ma nascusem intr-un oras unde oportunitatile erau limitate,si unde toata lumea avea aceleasi principii comuniste..
...mai ales cei mari.
Barfele circulau repede doarece orasul era mic,toti ne stiam intre noi,asadar imaginati-va o casa plina cu oameni.O casa nici mare,nici mica,potrivita,doar o casa plina cu oameni in care nu aveai intimitate si daca paraseai locuinta sau calcai pe bec,nu scapai asa usor.
Nu pot sa spun ca imi displacea,dar experientele pe care le-am avut m-au facut sa privesc totul ca pe o temnita,iar eu eram un prizonier ce nu isi merita locul,fiind inchis pe nedrept.
Asa imi laud eu orasul...ce dor imi e de el...
E momentul potrivit sa imi deschid sufletul si sa vorbesc despre locul pe care eu il numeam casa si despre oamenii din aceasta"casa".Voiam de mult..dar ce m-a impiedicat atat de tare...........poate nu am avut curaj?
CITEȘTI
Singur pentru voi
EspiritualO drama complexa despre tot ce inseamna societate si oameni,si despre toate experientele protagonistului.
