Un vis ideal

Capitolul 4: Spune-mi ca ma vrei si-ti dau si luna de pe cer

Capitolul 4: Spune-mi ca ma vrei si-ti dau si luna de pe cer

Deschid usa de la intrare si liniste. Tot apartamentul este pustiit. Doar un suflet umple golul, eu. Imi las cheile pe o masa si ma duc la frigider. Iau o doza de bere si ma asez pe canapeaua din piele neagra, din sufragerie. O desfac si iau o gura. Nu m-a ajutat prea mult. Anthony este diferit fata de cum ma asteptam. Nu-l inteleg. Parca vrea ca se abtina de la ceva, iar cand nu mai rezista lasa ca demonul interior sa-l devore.

Il cunosc de doi ani si nu am avut astfel de situati. Poate nu am observat. Stiu ca ma place, dar de ce ma refuza? Nu-l urasc pentru asta, insa ,a face sa-l vreau mai mult si asta ma pune in dificultate.

Scutur din cap sa ma trezesc din ganduri. Am reusit si primul lucru pe care l-am putut face este sa scap de stres. Mi-am dat hainele jos unde intru in cabina de sus. Am dat drumul la apa calda sa-mi mangaie trupul de incarcatura din suflet. Nu era de ajuns doar asta, insa ma relaxa.

De ce trebuia ca mereu sa-mi amintesc de ochii lui stralucitori, de parul ciufulit de culoarea ciocolatei negre? Pana si buzele lui usor rozalii ma cheama. Trupul lui sculprat si vibrand la fiecare atingere, atunci realizez si raman surprins. Ma gadneam la el chiar si in locul in care totul devine in ceata. Se vede ca nu sunt in apele mele. Opresc apa, imi iau prosopul si-l infasor in jurul taliei. Am vrut sa ies cat mai repede din abbie, insa am dat cu ochii de oglinda. Tenul imi este complet alb, as putea spune ca sunt chiar vampir, dar ochi-mi calzi dau de gol orice trasatura masculina. Picaturile din par imi aluneca in jos pe piele si-mi provoca fiori parca simtindu-i deja lipsa. Cum era posibil acest lucru?

Nu mai privesc oglinda, ci merg sa-mi iau hainele din dulap. 

Cum ajung in pat acest vis, al meu, nu-mi da pace si nu am ce-i face. Cum este posibil sa-mi place asa de mult? Devin obsedat ca un copil de o jucarie si nu vreau sa inebunesc de pe acum. Imi asez perna sub cap, da rnu pot dormi. Nu din cauza agitaitei de afara, ci mai degraba dorinta mea de a avea imposibilul. Oftez lung deoarece nu mi s-a parut o aventura. Din contra, sunt sigur ca este ceva mai mult. Imi arata asta prin privirile lui ascunse in timpul filmarilor, in pauzele dintre secene. Zambea de fiecare data cand imi zarea chipul vesel. Astepta sa plece toti din platou ca sa-mi lase o cutie cu bomboane langa oglinda.

Inchid ochii doar visand la chipul sau senin ca ma analiza din cap pana-n picioare, la vocea lui sunand ca o coarda de chitara groasa. Atat de dulce si melancolica. 

Ajunge. Vreau sa dorm si asta am reusit, in cele din urma. 

Cand m-am trezit am constatat ca este sambata. Am cam lenevit pana la pranz, dupa acea am coborat la sala. Nu sunt cien stie ce pachet de muschi, dar trebuie sa-mi intretin silueta 

Acasa m-am trezit cu David. Un pustan rasfatat, dar cu un corp de invidiat, mai ales in combinatie cu ochii aia verzi ca frunzele de cires in lumina soarelui. O adevarata minune asortat cu parul ca spicul graului.

-Ce faci, iubire? Ma priveste ca si cum m-ar intinde imediat pe masa.

-Parca ti-am luat cheile, ridic o spranceana devenind ironic.

-Sunt baiat destept si le-am recuperat, zambeste stand comod pe scaunul de la masa din sticla.

-Ai facut o copie sa-nteleg, aproba din cap, iar eu ii casc plictisit. Si ce vrei?, intreb vazandul cum se uita ca un T-Rex la mine.

-Pe tine sub mine, spune umezindu-si buzele.

-N-am chef, raspund dandu-mi maieul jos si mergand spre baie.

A vrut sa riposteze cumva, dar a renuntat analizandu-ma ca un caine dupa un covrig. Nu-l condamn, arat destul de bine si de ce sa nu ma mandresc cu asta?