Change My Life[Editare]

40.Plecarea băieților

**

Este luni, ora şase dimineaţa.Băieţii trebuie să fie în treizeci de minute în avion pentru a pleca în America.Toată lumea este tristă, la fel şi vremea, ploua foarte urât afară.Fiecare cuplu era faţă în faţă, sărutându-se de adio sau spunându-şi ultimele cuvinte faţă în faţă pentru o scurtă durată de timp.

-Prințesă, cum am zis, te voi suna în fiecare seară şi vom vorbi pe Skype, bine, o întreabă Niall pe Ashley cu mici lacrimi în ochi.

-Ok, să ştii că te iubesc mult de tot şi îmi va fi dor de tine, apoi ea îl ia în braţe, iar el o sărută pe frunte.

Următorii au fost Liam şi Danielle care şi-au luat la revedere.Ea deja începuse să plângă.

-Te rog, nu plânge!Deja mi-e greu să plec, nu îngreuna situaţia, spune el sărutând-o.

-Îmi va fi dor de asta să ştii, apoi ea îşi bagă capul în scobitura gâtului lui, iar el încerca s-o calmeze mângâind-o pe spate.

Liam şi Niall deja se urcaseră în maşina care trebuia să-i ducă spre aeroport.Următorul a fost Harry care şi-a luat adio.

-Voi încerca să te sun zilnic, iubito, apoi ridică bărbia lui Jess ca să se uite în ochii ei.Nu strica aceşti ochi frumoşi cu lacrimi, te rog!

-N-am cum să nu plâng, spune începând să izbucnească în plâns.Te iubesc, adaugă ea printre suspine.

-Și eu te iubesc!

Apoi au urmat Louis şi Senn.

-Sigur nu vrei să vii la aeroport cu mine?

-Tomlinson, ţi se pare că pot, îl întreabă ea referindu-se la lacrimele de pe faţa sa.

-Doar întrebam!Îmi va fi dor de tine, îi zice strângând-o tare în braţe şi ridicând-o de la podea.

-Și mie de tine, apoi buzele lor se întâlnesc într-un sărut mult prea pasional.

-Ar trebui să vă opriţi, asta doar dacă nu vrei să mai plecăm, Louis, îi zice Zayn în glumă.

Apoi se uită la mine şi începe să se întristeze, mă ia în braţe atât de tare, încât nu puteam să mai respir, totuşi nu mă deranja deloc.

-Te sun când ajung la aeroport, da?

-Da, îmi voi ţine telefonul cu mine tot timpul.

-Te-aș lua cu mine, dar nu pot!Te iubesc mult!

-Eu te iubesc mai mult!

-Ba eu!

-Nu, ba eu!

Apoi i-am auzit vocea lui Harry din faţa casei.

-Amândoi vă iubiţi unul mai mult ca celălalt, am înţeles ideea.Acum trebuie să plecăm!

-Tot eu te iubesc mai mult, apoi mă sărută ca să nu continui cu faptul că eu îl iubesc mai mult decât el pe mine.

Apoi el a plecat, iar toate rămăsesem în faţa uşii uitându-ne ba la ea, ba una la alta.Ne-am pus toate pe canapea, apoi am continuat să plângem până când ne-a luat somnul, era în jur de opt atunci.

*

După ce ne-am trezit din somn, la prânz, am mâncat, apoi am început să discutăm, fiind prea linişte în casă.E pustie fără băieţi.

-N-ar trebui să facem şi noi ceva ca să nu mai fim triste şi să treacă timpul mai repede?

-Ba da, ai dreptate, îi răspunde Jess lui Senn.