Nu m-am răzbunat niciodată prin cuvinte ucigătoare spuse la nervi atunci când cineva m-a supărat sau m-a rănit. Am preferat să ajung acasă, să dau cu pumni în pereți, să urlu, să mă lovesc și să sparg tot ce îmi stă în cale.
Doar că nu o fac, nu sparg și nu lovesc.
De ce?
Pentru că mi-e frică.
Mi-e frică să plâng, să dau toate măștile de indiferență și sarcasm jos.
Mi-e frică să văd copilul copilul care suferă dar tace, mi-e frică de ce poate spune, mi-e frică, că mă vor îneca lacrimile lui.
Mi-e frică de mine dezbrăcată de măști.
CITEȘTI
De prin suflet
Non-FictionTot ce îmi trece prin suflet. 🖤🦄🖤 "Asta" are nevoie de editare majoră. Citești pe propia răspundere.
