Ca si orice om am si eu temeri . Una dintre ele si cea mai mari este uitarea. Poate este ceva absurd. Dar, da, ma tem. Ma tem ca lumea o sa ma uite si o sa raman singura printre atatea fiare. Dar stiu ca odata si odata toti mor ... SI NE UITA. Noi murim si suntem dati uitarii. Ramanem doar o amintire . Ce este o amintire? Nu e nimic! Nu o poti vedea, nu o poti auzi, nu o poti atinge si totusi e atat de mare incat nu o poti distruge. Dar putini isi permit sa lase amprenta asupra celor din jur. Putini au curajul. Dar eu nu fac parte din ei . Fiindca stiu ca dupa ce o sa ma urc in tren pentru ultima calatorie oamenii o sa sufere ... Si nu ma refer la simple cunostinte ... Ci la prietenii care m-au sustinut in momente de cumpana , care nu m-au lasat sa cedez . Dar ... toti te uita .... fiindca viata ne obliga sa lasam trecutul in urma , iar pentru acele persoane o sa devenim doar o parte din trecut. Pentru unii mai frumoasa, pentru unii mai speciala, pentru unii aproape neinsemnata. Noi la randul nostru uitam ... uitam persoane, uitam locuri, uitam tot ... Sunt acele momente cand te asezi in pat si iti amintesti tot , dar pentru scurt timp. Uitarea este un lucru pe care nu-l putem impiedica. Dar concluzia este ca uitam si suntem uitati . Si nu numai moartea are aceste efecte ...
Okey ... Stiu ca este scurt . O sa incerc sa le fac mai lungi. Va multumesc pentru sustinere!
Daca cineva are cateva propuneri despre ce as putea sa scriu o sa ascult cu cea mai mare placere.
*Scuzati greselile de gramatica, daca sunt.
CITEȘTI
Cand esti personaj secundar in viata ta
Historia CortaGrup: https://www.facebook.com/groups/890455617663625/?ref=browser Dragă jurnalule , aceasta sunt eu . Sunt o fată simplă , nu foarte complicată şi nu ca oricare alta . Eu , eu ador motoaretele/motocicletele si viteza.. Urăsc moda , mă îmbrac lejer...
