Nu trecuse putin timp de cand Amatis nu mai avusese parte de odihnă după dispariția mamei sale. De două săptămâni era mereu pe fugă alături de Maia. Îi fusese destul de greu sa accepte faptul ca sora ei este o vrajitoare si a ascuns asta de ea în tot acest timp. Mama acestora este o katilks¹ care a știut întotdeauna de darul Maiei crezând că este transmis prin sânge. Si totusi sora Amatisei nu este tocmai aceeasi "specie" cu mama ei, ci un fel de vrăjitoare obisnuită. A fost instruită în secret de Richard Donighan² la dorința mamei sale. Amatis speră că seamănă cu tatăl ei dar Maia i-a mărturisit că acesta este un vârcolac, care nu murit așa cum se crezuse, ci doar a fugit alături de haita lui.
___________________________________
1.Vrăjitor hybrid. Capabil să facă ceea ce face un vrăjitor normal. Spre deosebire de ceilalti vrajitori acesta își poate schimba înfățișarea. Aceștia sunt silențioși asemenea pisicilor (katilks - like a cat)
2.Vrăjitor suprem,un bun prieten al mamei fetelor.
***
Amatis se ridică în capul oaselor și studie locul. Se află tot în peșteră alături de tipul-cu-robă-de-vrăjitor care cioplea un lemn.
- Ai dormit bine? întreabă acesta ridicând privirea.
- Da, geme ușor, tu nu ai dormit?
- A trebuit să stau de pază. În plus Spike se simțea singur.
Spike?
- Cine e Spike? întrebă Amatis.
- Pegasus-ul meu.
- Ți-ai nunit pegasus-ul Spike?
- De ce nu?
- Sună a nume de câine, raspunse fata râzând.
- Nu îmi subestima capacitatea de a da nume viețuitoarelor, acesta se ridică de jos și se apropie de ea,lasându-se în genunchi, tu trebuie să fii Amatis,zise.
- De unde îmi știi numele?
Băiatul nu răspunse, însă îi întinde mâna. Toate mișcările lui erau atât de silențioase încât dacă nu l-ar fi văzut probabil nici nu și-ar fi dat seama de prezența lui.
- Numele meu este Cristopher.
- Încântată, dă mâna cu el.
- Ești pregătită?
- Pentru ce?
- Să descoperi unde îți este locul.
- Da, sunt.
Amatis se ridică și își scutură rochia. Cristopher o ajută să se urce pe pegasus. Ieșiră din peșteră. Locul părea în regulă așa că au pornit. Zburau peste dealuri și livezi până când au ajuns la un lac. Au coborât pe malul lacului.
- Ia-te după mine,spune el.
Se apropie de lac. Intră în lac ținându-și roba în pumni. Se așează în genunchi până când apa îi ajunse până la gât. Amatis îl imita. O prinse de mână și sinți cum mâlul de pe fundul lacului se lăsa precum nisipul mișcător și aceștia se scufundă ușor.
Când Amatis deschide ochii,nu se mai afla în acel loc. Hainele îi erau ude precum orice parte a corpului ei sau a lui Cristopher,dar lacul nu mai era acolo. În jurul ei vedea numai copaci cu crengile pline cu flori. Când se apropie de un copac una din flori strănută.
- Scuze,sunt alergic la vecinu' , spune floarea.
- Poftim? Amatis se apropia de floare.
- Frank spunei Juliettei să te ajute cu mica ta alergie,oftează Cristopher
- Julietta a spus că s-a săturat de alergiile mele.
- Păi îmi pare rău pentru tine prietene,ne mai vedem.
Cristopher o luă de mână pe Amatis și o trage afară din pădurice.
- Floarea aia poate vorbi? rosteste Amatis speriata.
- Toate florile alea pot vorbi.
- Oh.
Ajunse în fața unui sat micuț,destul de modest, ce avea un castel enorm în mijloc.
- Vezi locul ăla? Acolo vom sta noi,zise Cristopher.
- Te referi la castel?
Cristopher râse.
- Nu,mă refer la căsuța aceea mică, arată spre o căsuță mică.
- A. Este drăguț, Amatis ridică din umeri.
- Perfect, acesta o luă de încheietură și o trage spre căsuță.
