Don't even...

Capitolul 1

                                                                                                   I

     Deci cine sunt, ce fac si, cel mai important- cum am ajuns aici. Acestea sunt intrebarile pe care probabil ti le pui acum si sunt exact intrebarile care-mi trec prin cap in fiecare dimineata cand descopar ca nu mi-au mai ramas pachetele pentru ceai. Si eu ador ceaiul. Il ador in sensul ca daca as fi pusa in situatia sa-mi spun ultima dorinta inainte ca capitanul Hook sa ma arunce de pe nava lui, as alege sa mai beau pentru ultima oara o ceasca de ceai. Multi ma intreaba de ce as face asta cand as putea alege simplu sa fiu eliberata. Destul de resonabil. Fiindca e dreptul meu si fac ce vreau iar cateodata pur si simplu nu-mi prea arde de trait. Dar sa revenim la oitele noastre si la motivul pentru care ne-am adunat aici - eu. A sunat prea a narcisism? Scuza-ma, cateodata nu ma pot abtine.   

     Deci, ce-i cu mine? In doua cuvinte reprezint o fiinta care nu-si poate controla traseul vietii din cauza mai multor motive si piloni aruncati aiurea in momente picante ale vietii cand ratiunea zice nu, inima zice da iar constiinta isi da facepalm. Ti-am captat cumva atentia? Daca da, atunci imi pare rau, va trebuie sa urmaresti niste istorii scurtate din propria greseala si anume cea de a nu putea savura momentul la timpul potrivit si renuntarea rapida a oricarui vis care a avut vreodata un inceput in minunatul meu creieras.

      Aparent sa stii cine si ce tip de om sunt nu satisface niciodata dorintele nimanui si toti vor sa atinga subiectul inceputului. Poate asta ii ajuta sa se orienteze in spatiu, poate asta ii ajuta sa ma cunoasca din radacini sau poate pur si simplu omul cela are mult prea mult timp liber iar serialul sau preferat trece printr-o vacanta de vreo doua saptamani. Daca te regasesti, o sa-ti fac pe plac deci stai linistit. Fii atent aici, sunt persoana cu cel mai adorabil nume si cel mai creativ backstory a cum aceasta imbinare de cuvinte mi-a fost atribuita. Sunt Trx84. Crezi ca te pacalesc, nu-i asa? Crezi ca iti voi spune acum haha te-am prins si defapt ma cheama Andreea. Te gresesti destul amarnic in acest caz fiindca oricat de lunga aceasta poveste nu ar fi in caz ca chiar o duc la capat, tu oricum nu-mi vei auzi aici numele. Deci daca esti o persoana curioasa din fire ai face bine sa incepi metoda eliminarii pe baza tuturor numelor care urmeaza a fi mentionate in continuare. Maria, Ioana, Vasilita, Cristina, Eugenia. Sper doar ca nu te-ai concentrat sa le memorezi fiindca ele nu au absolut nicio tangeta cu orice s-ar intampla cu aceasta poveste inceputa aparent in mare forta din timp ce cunosti atat de multe lucruri deja.    

    Iti par super-mega-stupefiant de confuza pana aici, nu-i asa? Sunt de acord, si eu as fi si simt cum imi sugerezi sa simplific confuzia prin ajungerea la o linie finala de subiect. Voi lua asta in considerare. De ce fac asta? Fiindca, mai mult ca toate, m-am autoinvatat sa apreciez lumea si parerile lor insa nu sa si promit ca le voi urma sfatul. Voi urma totusi acest sfat de a stabili un plan de actiune a ce urmeaza sa relatez aici si te rog doar un lucru - nu te atasa de nicio data, nici un nume, nici o denumire si in niciun caz, nu te atasa de vreun personaj si actiunile mele.

                                                                                    -----

Deci, in primul rand- salut la toti. Am asa o idee de carte si nu stiu daca v-ati dat seama ce va fi in continuare cu ea insa nici nu trebuie. Just enjoy the comedy of my life.

In functie de daca acest capitol va primi si cel mai mic feedback, voi posta in continuare.

peace