— Știi că poți conta pe mine oricând și oriunde, însă nu sunt sigur dacă numai noi doi vom putea reuși acest lucru, îi zice Gautam lui Rahul cu o figură mai senină, în timp ce se îndreaptă alene către o locație nici de ei bine știută.
— De asta mai am nevoie de încă o favoare din partea ta. Trebuie să știu când va avea loc următoarea cursă, îi cere Shukla.
— La miezul nopții! Ai timp să te pregătești până atunci, îl informează Vakil, ascunzându-și mâinile în buzunarele blugilor rupți la nivelul genunchilor.
— Mă știi pe mine să nu fiu pregătit? îl ironizează Rahul, apoi își scoate la iveală micile perluțe albe printr-un zâmbet răpitor. Unde ziceai că mergem?
— E la fel de secret ca și venirea ta aici, îi taie elanul amicul său și-și lărgește buzele sadic.
Deși nu-l întâmpinase așa de bine, Gautam nu-și încape în piele de fericire că nu mai este singur printre străini. Știa la un nivel mediu spaniola, cât să se descurce și să poarte scurte conversații. Fusese dat din nou în urmărire de către poliția indiană și nu-i rămăsese decât să fugă din țară pentru o perioadă nedeterminată.
— Și ți-ai abandonat bruneta pentru niște prostituate cu sânge latin? îl pune la zid agentul sub acoperire, mușcându-și malefic buza de jos.
Chipul lui Gautam devine ca al unei stane de piatră. Tenul alb se confundă cu marmura, iar ochii aproape că-i ies din orbite. Expiră pe nas aidoma unui taur ca să se calmeze. Orice, dar nu despre acest subiect e dispus să discute.
— Nu mai pot, omule! își face curaj și recunoaște brunetul. Nu mi-o pot scoate din cap de când am întâlnit-o! Mi-am tras-o în fiecare seară cu câte una, dar fără rost. Știi cât de nasol m-am simțit că nu am văzut-o în Goa?
— Ho, frate! îl liniștește Rahul. Ce-ai pățit? A trecut curent electric prin tine? Ai dat de dracu' pe aici?
— Nici eu nu înțeleg, amice. Și pe mine mă sperie situația în care am ajuns. Cred că...
— Nu mai crede nimic. Sunt aici și până la final, vom rezolva și dereglarea ta hormonală, îl asigură Shukla, bătându-l peste umăr.
— Las' că le ai și tu pe ale tale, îi spune Gautam, în timp ce-i face șmecherește cu ochiul. Am ajuns! îl anunță pe însoțitorul său.
Cei doi intră pe o poartă ruginită, deschisă pentru publicul larg. Cât timp brunetul dă mâna cu un bărbat tinerel, cu o burtă ce iese în evidență și cu un stil al părului ce amintea de Bob Marley, Rahul își rotește capul pentru a analiza locul în care îl adusese prietenul său. Semăna cu un ștrand, însă era destinat doar participanților la curse.
Nicio persoană dintr-un cartier cât de cât decent din Barcelona nu ar bănui că, la marginea frumosului oraș, se află o asemenea bijuterie a distracției și relaxării. În mijlocul unui teren întins, acoperit cu ciment, se găsește o piscină umplută cu apă cristalină, sărutată de razele blânzi ale soarelui, în care fuseseră “parcate” două mașini de mare viteză, marca Ferrari, una îmbrăcată într-un conabiu aprins, iar sora ei de “suferință”, în nuanța fildeșului. Pe mal, o armată întreagă de șezlonguri de culoarea lemnului păzesc cu mult simț de răspundere locul rezervat înotului.
O priveliște captivantă o reprezintă și domnișoarele cu trupuri zvelte, îmbrăcate în costume de baie care le acoperă cât de cât părțile intime și aflate la brațul vreunui conducător auto fioros și impozant prin fizic sau prin portofel. Poate unele dintre ele chiar conduc un automobil de mare viteză, precum Misha sau Katy.
CITEȘTI
De neoprit
Ação" M-am rugat Domnului să mă scoată din acest Purgatoriu şi mi-a îndeplinit dorinţa. Îmi salut colegii de celulă pentru ultima dată şi le spun că abia aştept să iasă de la răcoare şi să-mi facă o vizită. Cu un rucsac în spate,păşesc mândru ca un păun...
