Ochii Noptii

Capitolul 9 - Mai rau de-atat nu poate fi...

E ceva ce fiecare dintre noi putem face, ceva ce nici o alta persoana nu poate. Trebuie sa facem neaparat aceste lucruri... sau vom decadea. Fiecare dintre noi are un inger, un gardian care ne protejeaza. Nu stim sub ce forma poate aparea, intr-o zi poate fi un batran, in cealalta zi poate fi o fetita. Nu va lasati inselati de aparente, pot fi la fel de neinfricati ca un dragon. Cu toate acestea, nu sunt aici pentru a lupta in locul nostru... ci pentru a ne sopti... reamintindu-ne ca noi, fiecare dintre noi, detinem o putere care este ascunsa in interiorul nostru, dar de care nu aflam decat cand e prea tarziu, sau poate niciodata. Putem nega existenta ingerilor. Putem incerca sa ne convingem ca nu sunt adevarati. Cu toate acestea ei vor aparea in cele mai neobisnuite locuri si in cele mai ciudate vremuri. Pot vorbi prin oricine. Daca va fi nevoie, vor tipa chiar si prin intermediul unui demon... provocandu-ne sa luptam...

Eram intr-o camera intunecata cu pereti murdari si plini de igrasie. Arata ca un subsol. O camera mica cu un bec in mijlocul tavanului. Eram legata de un scaun. Incerc sa imi misc mainile dar renunt in clipa in care simt o durere ascutita in zona incheieturilor. “Ok, sunt legata de maini si de... mda, si de picioare. Ce naiba s-a intamplat aseara? Tot ce imi amintesc e ca terminasem tura la bar si iesisem afara. Apoi nimic. Intuneric. Cum dracu' am ajuns aici?? Si cine ce are cu mine???” In momentul acela aveam o gramada de intrebari in cap. Dar nu aveam timp de ele. Trebuia sa gasesc o cale sa ma dezleg din stransoarea asta oribila. “Of... daca ar lumina idiotu' asta de bec mai mult, nu vad nimic.” Aud o scartaitura dupa care o usa care se deschide lasand sa intre mai multa lumina si conturand o silueta neagra, apoi se inchide.

“Buun... deci exista o usa...”

“Normal ca exista o usa, proasto, doar cum crezi ca te-au adus aici, te-au teleportat???”

“Hmmm... Mai stii? Poate m-au teleportat!?”

“Concentreaza-te!!”

Vad o silueta intunecata care se contureaza in lumina palida si palpaitoare a becului. Incerc sa-mi misc capul, dar ma cuprinde o ameteala si incep sa vad dublu.

“Super, m-au si drogat, ma intreb oare de ce nu m-au omorat?”

“Pentru ca au nevoie de tine in viata, esti mai valoroasa asa decat moarta.”

“Valoroasa pe dracu'!”

Individul se apropie atat de mult de mine incat sa-i pot vedea fata. Si... o doamne, era Niall, vrajitorul acela idiot de la ziua mea care a pus uneltele sa faca curat.

-- Ce faci pisi, ce e cu mutra asta uimita?

-- Tu! Ce vrei de la mine? De ce m-ai adus aici ?

-- Esti prea periculoasa in libertate, devreme ce stii cine sunt, sau mai degraba ce. Bravo, zise el aplaudand,  ai pus pana si un detectiv particular pe urmele mele, care apropo, e mort. Se pare ca in drum spre casa, s-a impiedicat si a dat cu capul de bordura. A murit pe loc, am avut eu grija de asta, zise el ranjind.

-- Nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea daca tu ai fi avut putin creier si ai fi plecat acasa. De ce trebuia neaparat sa pui obiectele sa faca curatenie?

-- Stii, iubire, toate lucrurile se intampla cu un motiv, si dupa un plan anume. Eu nu am nimica cu tine, esti frumoasa, esti desteapta, ai in fata un viitor stralucit...

-- In primul rand nu-mi mai zi iubire, il intrerup eu, si in al doilea rand, daca nu ai nimic cu mine, de ce dracu' m-ai adus aici?

-- Dupa cum ziceam, toate lucrurile se intampla cu un motiv.

-- Mda? Si care ma rog ar fi motivul asta?

-- Dupa cum am mai zis, nu am nimic cu tine, doar ca stii despre mine si esti prea periculoasa. Si nu am vrea sa afle iubitelul tau. Nu de alta dar nu vreau sa se prinda ca am iesit din inchisoare si vreau sa ma razbun pe el pentru tot ce mi-a facut.

-- Stai ca nu inteleg... ce ai tu cu el?

-- Nu ti-a spus ca are un frate? Frate vitreg bineinteles. Desigur, poate ca nu intelegi nimic si ma crezi nebun.

-- Cam asa ceva...

-- Bine, sa incep cu inceputul, cam de cand am devenit eu vrajitor. Sau mai bine zis de cand am aflat ca provin dintr-o familie de vrajitori. Buun... Cred ca si tu ai auzit de vrajitorul Merlin, exista tot felul de mituri si povesti legate de el. Ei bine afla ca el chiar a existat si a fost cel mai puternic vrajitor din toate timpurile. Bineinteles, la fel ca toti vrajitorii, avea si el dusmani. Asa ca si-a gasit 3 ucenici: Morgana, Nikolas si William. Dar pe parcurs, William si Nikolas s-au indragostit de Morgana. Fata avea doar 21 de ani pe atunci si a ales sa-si traiasca viata alaturi de William. Atunci cei 3 s-au destamat si fiecare a luat-o pe drumul lui: Nikolas s-a casatorit cu o muritoare, iar Morgana si William au ramas impreuna si au avut un copil, pe tata. El, la randul lui s-a casatorit cu o femeie si m-am nascut eu, dar tata a murit cand eram mic din cauza a nu stiu ce boala. Mama s-a recasatorit cu tatal lui Eric. Pe vremea aceea Eric nu era vampir, iar eu nu stiam nimic despre tata si stramosii mei. Pana cand am gasit un jurnal vechi de-al tatei si o carte de vraji. Atunci mama mi-a povestit despre bunicii mei, si ca defapt tata nu a murit, ci a fost ucis. Eu nu vroiam nimic din toate astea. Vroiam doar sa fiu un copil normal, sa ma joc, sa am prieteni, sa am o iubita frumoasa. Atunci a fost transformat si Eric in vampir. Toata lumea ii dadea atentie, ii cautau sange, trebuia sa aiba grija sa nu se afle despre el, altfel oamenii il ardeau pe rug. Pur si simplu faceau tot ce le cerea el, iar pe mine ma dadeau la o parte si nimeni nu m-a bagat in seama, nimeni nu m-a invatat cum sa folosesc vrajile. Ok, am trecut cu vederea asta, si nu am zis nimic nici cand parintii nostri i-au lasat toata averea lui Eric. Ei bine, dupa moartea parintilor nostri, el si-a gasit repede niste semeni de-ai lui, adica vampiri, care sa aiba grija de el, eu ramanand singur si fara nici un ban in buzunar. M-am apucat de cersit, pentru ca nu ma puteam angaja nicaieri, neavand varsta potrivita, iar la orfelinat nu ma primeau. Oricum, din cersit nu nu castigam cine stie ce, asa ca m-am apucat de furat. Azi asa, maine asa, nu ma prindea nimeni si o duceam destul de binisor. Pana cand, intr-o zi, au inceput sa fie omorati oamenii. Fratele meu a dat vina pe mine, pentru ca eu eram oaia neagra a orasului si eram tot timpul implicat in scandaluri si batai. Si asa am ajuns sa fac puscarie pentru niste oameni pe care nu i-am omorat. Ei bine, am fost eliberat mai repede pentru buna  purtare. Bineinteles, in inchisoare am avut timp sa invat magia, iar cand mi-au dat drumu eram expert si cu o fata noua. Asa ca, specializat in magie si liber, am vrut sa ma razbun pe Eric, l-am urmarit, si atunci ai intrat tu in scena, papusa. Deci, tu vei fi cuminte, iar eu ma voi razbuna pe asa-zisul meu “frate”, zise facand ghilimele in aer. Bine scumpete, hai ca am palavragit prea mult, te las acum. Ah, stai sa te dezleg ca oricum nu ai cum sa scapi.

Ma dezlega si iesi pe usa, dupa care se auzi cum rasuceste cheia in broasca. “Super! Sunt cine stie pe unde, intr-o camera jegoasa si cu un psihopat pe capul meu. Mai rau de atat nu se poate.” Incerc sa ma ridic de pe scaun, dar nu imi gasesc echilibrul si cad pe podeaua rece cu miros de mucegai. Mai incerc de vreo 2 ori sa ma ridic, dar nici nu ma pot clinti. Ma dau batuta si inchid ochii.

-- Lupta..., se auzi o voce soptita.

La inceput am crezut ca e doar efectul drogurilor pe care le-am primit si nici nu am bagat in seama vocea. Dar cand repeta a doua oara, glasul acela se auzi mai clar, chiar langa urechea mea, iar cand am deschis ochii am vazut o lumunita alba care tot crestea si se transforma intr-o silueta. O silueta... cu aripi? Ok, devine din ce in ce mai ciudat, iar ciudat e putin spus.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

hey.. scuze pentru capitolul atat de scurt.. :P promit ca ma revansez :> sper sa va placa :D enjoy :*