Dragă tu,
Bună, mă mai ţii minte ? Probabil că nu.
Ei bine, ştii, sunt eu, tipa aia naivă care te-a iubit.
Mi s-a făcut dor să-i scriu cuiva drag. Nu te voi judeca niciodată pentru că ai obosit să mă iubeşti. Tu doar mi-ai predat lecţia şi te-ai evaporat. Am drumul meu în care poate voi întâlni pe cineva care să-mi iubească defectele, la fel şi tu la rândul tău.
Poate nici nu te vei obosi să citeşti această pagină de dor, dar eu sper ca măcar primele rânduri le-ai simţit aşa cum făceai odată.
Poate azi nu te-ai gândit la mine. Poate azi ţi-ai văzut doar de viaţa ta. Poate chiar m-ai uitat.
Aminteşte-ţi, dacă vreodată îţi va fi dor de mine, nu ezita să mă suni. Indiferent ce voi face, cât de ocupată voi fi, îmi voi răpi câteva minute să te ascult şi să te înţeleg.
Poate te gândeşti că sunt prea amabilă iar tu nu ai merita acum nici ' bună ' – ul meu. Da, poate aşa e. Dar nu mă lasă inima să renunţ aşa de uşor la perioada din viaţa mea în care fiecare clipă mă găsea zâmbind. Azi nu mai e aşa. Azi doar mi se scurge un dor dulce-amărui pe corp, însă un strop de iubire tot se mai scurge din când în când, iar ăsta e singurul motiv pentru care mai sper şi pentru care am decis să-ţi scriu; nu am nimic de pierdut – poate doar pe mine şi raţionamentul gândirii.
Sper doar ca peste câţiva ani să îţi aduci aminte de acea fată naivă care îţi iubea fiecare greşeală, care nu te lasă să pleci capul în jos în momentele de dor cumplit sau mai ştiu eu ce, pe care le aveai...
Şi sper să-ţi aminteşti cu drag şi să zâmbeşti. Adu-ţi aminte că tu m-ai iubit pe bune, nu-i poţi da cu piciorul unei relaţii de atâta timp, înţelegi tu...
Cu drag, o străină care te-ai iubit.
