Padurea

33 4 0
                                    

Țrrrrrrrr!!!!!!
Pe bune?! Nici în vacanta nu scap de sunetul asta! Opresc alarma și încerc sa ma culc la loc dar nu mai pot asa ca îmi iau  telefonul de pe noptiera, mă uit ce ma uit pe el dar îmi aduc aminte ca trebuie sa ma pregătesc pentru minunata tabăra în care ne-au înscris părinți. Dacă va întrebați de ce am scris la plural este pentru ca vine și minunatul meu frate pe care nu îl suport deloc😣. Pe bune  acum e făcut pentru a-mi face  viata un calvar! El este norocos ca și-a convins câțiva prieteni sa vine cu el. Dar eu pe cine sa conving? Adică am încercat sa vorbesc cu prietenele mele dar unele sunt prea zgârcite iar pe altele nu le lasă părinți! Ups!!  Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Karina, am cincișpe ani, am ochii verzi, parul ondulat și șaten.Cred ca m am descris destul momentan o sa vedeți cum mai sunt eu din povestirile pe care sper ca o sa le citiți. Bun.. Dupa ce ma ridic însfarsit din pat, ma duc la baie îmi fac rutina de dimineață și după ma schimb. Îmi i-au bagajul și cobor jos în bucătărie acolo ii găsesc pe mama care face minunatele ei clătite și pe tata care își bea cafeaua.Desigur ca Mark nu e acolo probabil doarme ori își face bagajul, dar nu prea cred.
-Neatza!!! spun eu
-Bună dimineața! îmi răspund ei la unison.
-Mark!! Ți-am spus sa cobori de 10 ori pana acum!! țipă mama la foarte-miu
-Iar eu ți-am spus de 10 ori ca vin acum! zice frate-miu intrând în bucătărie.
După ce mâncăm ne luam geamantanele și urcam în masina.
-Mamaaaaa!! Vreau eu sa stau în față!
-Eu sunt mai mare deci eu stau în față!
-Doar fiindcă ești cu un an mai mare un an mai mare decât mine nu înseamnă că trebuie să stai mereu în fata!
-Ba fix asta înseamnă!
După ce facem câteva opriri ca să ii luam și pe prietenii lui Mark sau cum îmi place mie sa le spun maimuțele ambulante, încep toți sa îmi întindă nervii la maxim asa ca îmi pun căștile în urechi ca să nu îi mai aud. Pe drum, treceam  pe lângă asa  de multe peisaje  frumoase de îmi venea sa opresc din 5 în 5 minute ca să  le fac poze. Dar ușor ușor m-a luat somnul. Când m-am trezit, capul meu era pe Max, un băiat înalt, cu ochi de ciocolata și parul brunet și matasos. Mi-am luat, rusinată, repede capul de pe umărul lui si am început sa îmi butonez telefonul.
-Am ajuns! striga mama entuziasmata cand am intrat pe poarta de lemn a unei tabere care mie personal mi se părea ce a mai veche tabăra pe care am văzut-o,bine nici nu am văzut foarte multe dar parca celelat arătau mai bine.
-Aici o sa ne petrecem noi vacanta? Adică pe bune din toate taberele de pe planeta asta tocmai pe asta ați ales-o? întreabă Mark.
-Dap. răspunde mama liniștită.
-Ce o sa ne mai distram! spune Max sarcastic.
-Da o sa fie super! Merci mama! zic eu la fel de sarcastica.
După ce mama vorbește cu proprietarul taberei, aceasta vine cu niște chei în mana.
Mama ne conduce pe fiecare în fata  camerele lui, de unde ne  luam la revedere. Intrând în camera am văzut ca nu mai era nimeni.  Daaa, prima ca întotdeauna. Am profitat de acest timp pentru a vorbi cu Marissa la telefon dar semnalul era asa de prost încât i-am închis în nas. Sper sa nu se fii supărat... După câteva minute întra în cabana o fata mica de înălțime dar foarte frumoasa.
-Bună! îmi zice ea.
-Bună!
-Eu sunt Mia. zice ea întinzându-mi mana.
-Eu Karina. Zic eu apucandui mana.
După ce facem cunoștință, întra buzna în camera o fata puțin mai mai mare decât Mia cu ochii mari albaștri și cu parul cel blond prins într-o coada de peste.
-Mia!! Dacă ai fii văzut pe lângă  ce băieți am trecut... Erau asa frumoși doamneeee.. Aaaaa! Buna! Sunt Marisa!
-Eu Karina!
-Pe bune Marisa? Pe bune? Nu trece zi frate sa nu te gândești la băieți lasă-i darcu! Nu sunt buni de nimic.
După ce termina de zis aceste cuvinte în camera intra Mark iar Mia imediat se înroșește.
-Surioaraaaa!!!
-Ce vrei?
-Nu este  semnal! Nu este nici un pic! Deloc! Ce o sa ma fac eu? Ce?
-Asta e!
-Cum adică asta e? O sa mor!
-Dacă tu nu începeai acea cearta care a rezultat la distrugerea casei acum o luna nu eram aici! E numai vina ta!
-Da! Da! Da vina pe mine asta ai făcut toată viata!
-Pai dacă mereu a fost vina ta!
-Vorbește fecioara Maria. zice el dandu-si ochii peste cap.
-Pe lângă tine chiar sunt fecioara Maria. zic eu scoțând limba la el. Auzi tu chiar nu ai ce face altceva decât sa stai pe capul meu? Ai maimuțoi ambulanți pe care poti să-i torturezi! Du-te la ei!
-Maimuțoi ambulanți cum le spui tu s-au dus în padure sa găsească semnal pentru a vorbi cu habar nu am cine.
-Și tu de ce nu te-ai dus?
-Pentru ca am văzut niște tipe bune și vreau sa le cuceresc!
-Tu nu aveai iubita?
-AM! Dar nu e aici. Nu are sa știe ce fac.
-Saraca... Dar nu prea cred ca o sa cucerești o fata cu fata ai de maimuță!
-Ai trei secunde sa fugi! Un..
Nici nu a apucat sa termine ca am luat-o la fuga. În timp ce fugea am întors pentru o secunda capul iar m-am ciocnit de ceva sau mai bine zis de cineva. Era Harry prietenul lui Mark.
Harry e un băiat înalt cu par castaniu și
ondulat care ii sta mereu bine.
-Scuze!! i-am spus în timp ce ma adunam de pe jos. Vezi ca te cauta fratiu-miu! Zic eu alergând în pădure.
M-am ascuns dupa un copac mare și am stat acolo timp de o ora. Când am vrut sa ma întorc nu mai știam pe unde. Asa ca mi-am încercat norocul mergand pe unde am văzut cu ochii. Norocul nu era de partea mea avand în vedere ca nu găseam  deloc tabăra  iar afara se întunecă. Am început sa plâng și m-am așezat langa un copac. Dintr-o data s-au auzit niște voci care îmi păreau cunoscute am mers în direcția lor. Pe măsură ce ma apropiam se auzeau din ce în ce mai tare. Am continuat sa merg pana am dat de fratele meu și de Harry.
-Mark! am țipăt eu alergând către el. Ce cauți aici?
-Pai știu și eu caut o fata numita Karina care imi este și sora. Ai văzut-o.
-Știi drumul spre tabăra. îl întreb eu
-Desigur. Trebuie sa mergi tot în fata și gata.
-Pe bune? zic eu surprinsa
-Da.
Indata ce ajungem în tabăra Mark ma lasă la cabana mea, iar eu intru încet fiindcă celelalte fete dormeau. Îmi iau telefonul  pe care l- am găsit cu greu în  acel întuneric și pornesc lanterna îmi i-au pijamalele și portfardul în care aveam lucrurile de igiena personala și ma duc spre baie. După ce îmi fac rutina de seara ma bag în pat gândindu-mă la ziua de azi iar ușor, ușor ma ia somnul.




TabaraUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum