Room Mates (Larry Stylinson) || Tradusa in romana

Capitolul 4

Harry POV

Am deschis uşa şi am trântit-o din interior. M-am aşezat pe pat şi am apucat o pernă. Am țipat cât de tare am putut până când gâtul a început să mă doară iar după am început să suspin încet.

Prietenul meu bun l-a ales pe Louis în locul meu. Cel pentru care sunt aici toată viața. Cel pentru care aş strânge piesele atunci când el este rănit. Pentru un curvar care o să-l părăsească odată ce obține ce vrea. Dar ştiu că Niall i-ar fi dat ce vroia. După faza cu Ed, a început să fie disperat după oricine. După atenția oricui, el caută ceva ce nu poți găsi atât de uşor. Acel 'ceva' trebuie să vină la tine.

Am stat acolo în linişte, gândurile mele ocupându-mi tot timpul. Uşa s-a deschis din nou şi nu putea decât o persoană să fie. "Pleacă Louis." Am mârâit.

"Păi în primul rând acesta este şi dormitorul meu deci nu-mi poți spune să plec." Am simțit cum patul se mişcă atunci când el s-a aşezat pe acesta. "Iar în al doilea rând eşti nervos deci sunt aici să te ajut."

"Nu vreau ajutorul tău. Mi-ai distrus viața." Am țipat lacrimile reapărând în ochii mei. "Niall este prietenul meu cel mai bun dar trebuia tu să distrugi asta, nu-i aşa? Cam ca tot ce faci, huh."

El a vrut să vorbească dar i-am luat-o înainte. "El e vulnerabil, ştii? De când ultimul său iubit l-a părăsit el se combină cu oricine şi sfârşeşte cu o inimă frântă. Deci dacă nu opreşti din a se întâmpla asta, voi face tot ce trebuie."

"Când Niall a intrat înăuntru a spus că nu poate să o facă. Nu poate să o facă deoarece te-ar răni pe tine." El s-a uitat la mine cu o expresie sinceră.

"Singurul motiv pentru care m-ar răni este faptul că ştiu că l-ai folosi şi după l-ai arunca, ca pe restul. Nu aveam de gând să stau aşa şi să te las să faci asta." L-am avertizat.

"Oi, nu urî jucătorul, urăşte jocul." El şi-a ridicat mâinile defensiv.

"Sunt destul de sigur că urăsc jucătorul." Am zâmbit fals.

"Ouch, asta a durut Harold." El şi-a pus mâna pe inimă dramatic, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. "De ce mă urăşti?"

"Eşti un jucător, oamenii nu sunt jucării cu care să te joci când eşti plictisit ca mai apoi să le arunci. Inimile oamenilor nu sunt vibratoare deci încetează să te fuți cu ele."

"Foarte creative cuvintele." El a dat din cap în aprobare. "Dar haide Harry, ştii că nu mă urăşti." El mi-a lovit umărul jucăuş.

"Ba da, o fac. Erai cât pe ce să-mi răneşti cel mai bun prieten. El fiind rănit este mai rău decât ca eu să fiu rănit. De aceea i-am spus să stea departe de tine."

"Oh, eşti sigur că nu este din cauză ca a fost el şi nu tu?" El şi-a ridicat o sprânceană.

"Destul de sigur." Mi-am strâns dinții.

"Nu ştiu. Prima dată Eleanor, acum Niall. Cred că mă cam placi." El a rânjit.

"Nu te flata singur. Nu te plac, te urăsc." M-am ridicat din pat şi am ieşit din dormitor, lăsându-mă pe peretele de afară. Nu-l plac, îl urăsc. Nu-l plac, îl urăsc. Nu-l plac, îl urăsc. Am repetat în gând. Poate nu încercam să-l conving pe el că-l urăsc, ci poate încercam să mă conving pe mine.

•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

Cu puțin noroc poate următorul capitol îl voi posta mâine.