Stele

Capitolul 1

      31 august.Caldura mare.Durere si mai mare.Totul parea a fi ireal.Eu eram cea mai reala in toata povestea asta.Nimeni si nimic nu putea sa schimbe ceea ce se intampla acum.Dar avea sa treaca.Poate cu timpul durerea imi va fi alinata.Macar puteam spera la mai bine.V-ati gandit vreodata cum ar fi sa participati la inmormantarea tatalui vostru?Si pe deasupra, la varsta de 17 ani?Multi ar spune ca e o varsta destul de fragila.Dar pe mine viata m-a schimbat si m-a intarit.Acum nimeni nu avea sa ma mai strige "Via".Nimic nu va mai fi la fel.Nici eu nu aveam sa mai fiu aceasi.
       Pana la urma mi-am facut curaj si am imbracat rochia neagra ce ma astepta pe pat.Era cu bretele late si imi ajungea pana la genunchi.Tata avea sa isi faca somnul de veci in curtea casei.Impreuna cu mama am ales ca asa era cel mai bine.Parul l-am lasat pe spate asa cum il placea tatei sa il tin in majoritatea timpului.Mi-am pieptanat cu grija parul saten ce dadea spre negru.Am luat o pereche de pantofi negri cu toc jos.Am inhatat discursul de pe birou si am iesit pe usa.
        In curtea casei erau asezate o multitudine de scaune.In fata lor era pozitionat un pupitru unde aveam sa aduc un ultim omagiu lui Oliver Ross,tatal meu.O faceam pentru toti ce l-au cunoscut.Incetul cu incetul oamenii se asezau la locul lor.In jurul nostru mirosea doar a iarba proaspat cosita.Acest miros ma invaluia si ma obliga sa ii simt si mai mult lipsa.In diminetile calduroase de vara luam micul dejun aici.Puteam macar sa ii multumesc ca mi-a lasat asa amintiri frumoase.Alti copii nici nu isi intalnisera parintii vreodata.Vazand ca toate scaunele au fost ocupate m-am indreptat spre pupitru si am privit in fata mea.Toti ochii erau asupra mea.Trebuia sa fac totul bine.
       -Cu totii ne aflam astazi aici pentru o singura persoana:Oliver Ross.Ar fi fost mandru sa vada cati oameni au tinut la el pe parcursul vietii sale.Din cate bine stiti,cineva a fost in spatele decesului sau.A murit ca un adevarat erou.Se intorcea acasa de la lucru impreuna cu prietenul sau,Steve.O masina i-a depasit si le-a taiat calea.Nu a mai avut suficient timp pentru a frana.L-a ajutat pe Steve sa iasa,el fiind de fata cu noi,am spus aratand spre locul unde statea un barbat brunet cu ochii inlacrimati,dar cand tata a vrut sa iasa din masina,aceasta a luat foc.Sunt sigura ca acest accident nu a fost unul intamplator.Sunt mandra de tot ceea ce a reusit Oliver Ross sa realizeze pe tot parcursul vietii si sper ca si voi sunteti la fel de mult ca si mine.Nu doresc sa particip la momentul in care tatal meu isi va face odata pentru totdeauna somnul de veci,asa ca as dori sa plec in camera mea.Multumesc ca m-ati ascultat!
        Atunci toti cei prezenti s-au ridicat in picioare si au aplaudat.Am putut observa o pereche de ochi ce ma sfredeleau cu mare atentie.Erau cei mai deosebiti pe care ii vazusem vreodata.Era o impresionanta combinatie intre albastru si verde.Am oprit din a ma holba la baiatul caruia ii apartineau pentru ca incepusem sa ma uit mult prea atent.Astfel m-am indreptat incercand sa nu plang in casa,in camera mea.Imediat ce am inchis usa in urma mea,m-am prabusit pe podea.Totul se terminase...Nu aveam sa mai fiu aceeasi vreodata.Fara sa inchid vreun ochi pe tot parcursul noptii,asteptam nu cu mult entuziasm prima zi de scoala din clasa a-12 a.