Criminal (Zayn Malik fanfiction)

Capitolul 1

Ştiam că e în spatele meu. Respiraţia lui fierbinte îmi făcea părul de pe ceafă să se ridice şi simţeam fiecare părticică din corpul meu tremurând. Îmi era frică? Cred că da. Ştiam că am să păţesc ceva, eram conştientă de pericol, şi totuşi nu puteam să fac nimic. Trebuia să fug. "Fugi, Hanna!" mă îndemna subconştientul meu. În cele din urmă corpul meu a înţeles semnalele trimise de creier, şi am început să alerg.

Fugeam. Fugeam şi ştiam că e acolo, în spatele meu, urmărindu-mă. Îi simţeam prezenţa, şi era cel mai îngrozitor sentiment. În goana mea nebună, era să mă izbesc de un copac. Abia atunci am realizat unde mă aflam. Într-o pădure. Mă aflam într-o pădure, înconjurată de copaci, ale căror umbre se întindeau ca nişte trupuri slabe şi hidoase, iar ramurile lor parcă erau braţe care se întindeau pentru a mă prinde. Cum naiba am ajus aici? Am încercat să mă calmez, şi am rătăcit mai mult printre copaci. M-am oprit din alergat când acea prezenţă nu mai îmi invadă simţurile. Mi-am rotit ochii prin jur, încercând să disting vreo mişcare prin bezna care puse stăpânire pe pădure. Era întuneric şi când am început să fug, dar cu cât înaintam, întunericul se amplifica, aruncându-mă într-o adevărată gaură neagră, doar mici raze de lumină, de la luna care domnea ca o împărăteasă mândră şi sofisticată peste pustietate, îşi mai făceau loc printre copaci. Ochii mi s-au mărit şi am fost gata să scot un ţipăt, când am văzut o siluetă înaltă şi bine făcută la câţiva metri distanţă de mine. Nu era el, cel care voia să-mi facă rău. Ochii lui mari îmi scanau reacţiile.

- Tată! a fost singurul cuvânt pe care am reuşit să-l scot, înainte ca un alt corp să-şi facă simţită prezenţa.

Panica mă cuprinse iar. Era ca şi cum în mine se dădea o luptă, şi-mi venea să vărs. Tipul a trecut pe lângă mine, îndreptându-se spre tata. Era îmbrăcat complet în negru, trecând aproape neobservat, ca o umbră. Ochii lui au făcut contact cu ai mei când o rază de lumină albă îi ateriză pe chip. Culoarea ochilor săi era neclară, dar chiar şi aşa am văzut că transmiteau putere, ură şi pericol. Îşi ridică mâna, şi ceva străluci în lumina pală, un cuţit. Am vrut să ţip, să mă năpustesc asupra lui, să-l ajut pe tata, dar nu puteam. Era ca şi cum corpul meu refuza să asculte comenzile. Atunci, în faţa mea, tipul cu ochi demonici mi-a înjunghiat tatăl. M-a cuprins un alt sentiment de greaţă, şi simţeam durerea tatălui meu de zece ori mai puternică, simţind că mă sting odată cu el.

- Hanna, ai grijă. Eşti în pericol! a strigat tata, înainte ca al lui corp să se prăbuşească la pământ, fără suflare.

***

Perfect. Încă un coşmar. În ultimul timp acest gen de vise nu mai îmi dădeau pace. Toate erau ciudate şi îmi dădeau o stare de nelinişte, dar ăsta e primul vis în care apare tata. "Eşti în pericol." Vocea tatălui meu răsună ca un ecou în mintea mea. Oare tata încerca să mă avertizeze în legătură cu ceva? Oare chiar eram în pericol? Mi-am scuturat capul, parcă pentru a alunga amintirea tatălui meu, înainte să încep să plâng sau să intru în depresie. Privirea mi-a căzut asupra ceasului de pe noptieră, care indica ora 06:33. Mai aveam o oră şi jumătate până începeam prima mea zi la servici.

Am terminat facultatea de jurnalism în urmă cu vreo 2 luni, şi cu ajutorul mătuşii mele, Ashley, am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă la o editură destul de populară în oraşul nostru, San Francisco.M-am mai uitat odată la ceas, am oftat şi m-am ridicat din pat îndreptându-mă spre fereastră şi trăgând jaluzelele. Deja se crăpase de ziuă şi mici raze de lumină îşi făceau loc în apartamentul meu. Mi-am făcut patul, apoi m-am îndreptate spre dulap, pentru a hotărî ce voi purta în prima zi de lucru.