^7^

28 5 8
                                    


~Perspectiva lui Victor~

16:35
Nu e tarziu, dar ingerasul a adormit pe pieptul meu. A trecut prin multe azi...nu pot intelege cum poate rezista intr-o asemenea situatie. Sa-ti pierzi parintii la o varsta asa frageda? Eu n-as putea trece peste asta prea usor.

O iau usor in brate si o duc in camera ei, in pat si o invelesc. Nu ma pot abtine sa nu o privesc in timp ce doarme. "E asa frumoasa!" Ma întind langa ea si parca simtindu-mi prezenta, se intoarce spre mine si isi afunda capul in scobitura gatului meu. O sarut pe cap si o privesc. "Nu pot sa cred ca e a mea!" Fata asta m-a schimbat complet. Obisnuiam sa fiu genul ala de baiat care o arde pe la petreceri cu gasca si care se da la fiecare fata bine "dotata" pe care o gasea. Dar cunoscand-o pe ea...ei bine, nu ma mai pot apropia de alta fata pentru ca simt ca o tradez si totodată ma tradez si pe mine. Avand-o acum in fata mea, realizez ca sunt nebun dupa ea iar daca cineva, vreodata ar incerca sa-i faca rau, l-as omorî cu mainile goale fara niciun regret.

-Te iubesc, micuto! ii soptesc si simt cum pleoapele mi se inchid.

~Perspectiva Theei~

Ma ridic din pat si ma indrept spre bucatarie. Casa e mult mai luminata ca deobicei si imi da un aer de libertate pasind prin ea. Trecand prin living, ceva imi atrage atentia. Intorc privirea si lacrimi mi se scurg pe obraji.

"Mama? Tata?"

Ma trezesc intr-un suflet, plangand din toate puterile. E mijlocul nopții. Victor, speriat, se trezeste si el si incearca sa ma liniștească intrebandu-ma ce s-a întâmplat. Tot ce pot sa fac in momentul de fata e sa-l tin strans in brate plangand. Dupa un moment indelungat de calmare, imi adun puterile si ii povestesc ce am visat.

-E normal dupa o asa trauma sa ai vise de felul asta, imi spune el mangaindu-ma incet pe mana, eu neputând sa ma ridic din bratele lui. O sa fie bine, iti promit! Eu sunt alaturi de tine! si spunand asta ma saruta fin si ma aseaza din nou pe perna, dar cu toate astea tot ma prinde in brate si nu-mi mai da drumul pana dimineata.

°°°°°°°°°°
Deschid ochii din cauza luminii ce trece prin perdele. Observ cu ingrijorare ca Victor nu e langa mine.

"O fi plecat? Sau am visat si asta?.."

Ma ridic din pat si pornesc spre bucatarie. Un miros placut ma intampina la intrare in incapere, un miros pe care nu l-am mai simtit de multa vreme. In fata mea, langa aragaz, statea Victor, imbracat cu un sort de bucatarie pe care scria "Kiss the chef". Mirosul ala imbietor venea de la clatitele cu sirop si înghețată pe care le facea.

-Oh, te-ai trezit! imi spune el zambitor. Sper ca iti plac clătitele!

-Le ador! Mai ales ca sunt facute de tine! ii spun eu si fac ce scrie pe sort. Sincer, nu stiam ca stii sa gatesti.

-Eh, trebuie sa fac ceva cand sunt singur acasa, ma plictisesc, imi spune chicotind si imi pune o clatita in farfurie pe care o adulmec fara rusine.

Pot spune ca am inceput sa devorez clatitele alea, Victor uitându-se la mine cu dragoste dar putin amuzat, el care nici nu s-a atins de ale lui in timp ce eu o incepusem pe a 3 a.

-Le vrei si pe ale mele? ma intreaba el zambind.

-Nu, multumesc, sunt plina! Trebuie sa-mi pastrez silueta.

~Dreams~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum