Urmatoarele doua zile au fost groaznice pentru Callie, dar nu a plans. Dupa ce s-a linistit Michael a adus-o acasa, chiar daca amandoi puteau s aintre un belel ca au plecat de la ore. Fetei cel putin nu-i mai pasa, nu mai avea un viitor deci scoala era degeaba pentru ea acum.
Dupa ce mama ei a flat vestea a lasat-o sa stea cu prietenul ei cel mai bun in camera ei si sa se uite la filme toata ziua. Michael a plecat tarziu, la insistentele fetei. Callie a stat in pat si s-a gandit la ce o sa faca. S-a uitat la cronometrul de pe mana, dar acum nu mai era suparata. Era dezamagita ca nu va avea sansa sa faca unele lucruri, cum ar fi sa absolve liceul. Mama ei i-a spus ca poate sa renunte la scoala daca vrea, parea o idee destul de buna.
A doua zi s-a trezit si aproape uitase de cele intamplate. S-a uitat totusi la mana si a injurat cand a vazut ca mai avea cateva ore din a 90-a zi. A petrecut insa toata ziua in casa, singura, pana a venit iar Michael sa o viziteze. Nu au vorbit deloc de ceas, sau de faptul ca Luke l-a oprit pe Michael pe hol sa il intrebe de ea. Baiatul a plecat noaptea tarziu dupa ce Callie a adormit in bratele sale in pat.
A treia zi deja incepea sa se plictiseasca acasa, iar mama ei care mereu o verifica nu o ajuta deloc. Asa ca si-a luat cartile si a plecat spre scoala, inca mai putea sa prinda ultimele doua ore. Poate putea sa se prefaca, sa para ca e normala.
A intrat pe usa si a reusit sa ajunga neobservata la dualpul ei. Nimic nu parea schimbat, fiecare adolescent isi vedea de problemele sale si o ignorau ca deobicei. Si-a deschis dulapul cand a simtit doua maini in jurul ei si a tresarit.
-KATE!! tipat Michael atragand atentia intregului coridor.
Ei au stat cateva secunde in pozitia asta ciudata, el imbratisand-o de la spate si cu fata lipita de a fetei.
-Si mie mi-a fost dor de tine... nu ne-am mai vazut de ieri, am ras.
I-a dat drumul si Callie s-a intors sa ma uit la el.
-Nu stiam ca vei veni la scoala.
-Nici eu. Dar mama practic ma sufoca, nu o condamn totusi dar nu am ce face acasa.
-Ok, trebuie sa ma duc la clasa, Stan o sa ma omoare daca intarzii iar.
I-a sarutat fruntea fetei si apoi a fugit pe holuri. El avea obiceiul asta de a le spune profesorilor pe numele mic. Era amuzant ca deja se obisnuisera, nu mai primea pedepse sau teme in plus. Asa era Michael.
Si-a lasat cartile in dulap si a luat decat romanul pe care l-a avut pentru Literatura. Ora ei preferata din moment ce nu facea nimic. A intrat in clasa si s-a asezat pe scaunul ei obisnuit. Baiatul blond de ieri, Luke Hemmings, singurul care stia de ceasul ei in fara de mama sa si Michael s-a asezat in banca de langa fata. Callie a tras aer in piept emotionata si a asteptat sa inceapa ora.
Doamna Meris a inceput sa le imparta niste foi. A ajuns la banca fetei si a asezat foaia pe masa.
-Sper ca de data aceasta sa nu pleci in mijlocul orei, domnisoara Swayer! a spus si a mers mai departe.
-In regula, fiecare are bucata lui de hartie, pe fiecare este scrisa o poezie scurta facuta de mine. Sunt cate doua poezii la fel, va trebui sa va dati seama de tema poeziei si de scopul ei. Persoana care are aceeasi poezie va trebui sa isi dea seama. E un joc pe care vreau sa il incercati, sa va dati seama cat de diferite sunt parerile noastre fata de orice, fiecare interpreteaza altfel. Acum apucati-va de treaba!
Se pare ca azi avea de scris in Literatura. Poezia sa era:
If I was a killer
with blood on my hands,
