Hell Is For Children

2.

Reintru în cameră, unde o văd pe Alexis cum se bate pe sticlă cu celălalt băiat.

-Zack, ai băut destul! strigă Alexis la Zack, luându-i sticla din gură.

-Alexiiiisss, ce-i cu tine? Te rog frumos, mai dă-mi puțin, o gură mică, te rrroooooggg!! se milogeşte Zack ca un copilaş.

Alexis şi Zack se uită unul la altul preț de câteva secunde, iar apoi izbucnesc în râs.

-Eşti beat mort, lasă sticla! Mai bine faci cunoștiință cu noua mea colegă de cameră. îi ordonă Alexis zâmbind.

Zack se ridică de pe pat şi vine înspre mine cuprinzându-mă într-o îmbrățișare cu aromă de scotch şi parfum cu mosc.

-Oh, tu...

-Beatrice. completez eu.

-...Beatrice, continuă Zack, fată cu nume de snoabă...

-Zack! îl întrerupe Alexis, dar deja m-am obişnuit să fiu numită snoabă, aşa că mă amuză cuvintele aiurea aruncate de către Zack.

-...Eu sunt Zack şi sunt încântat să te cunosc!

-Asemenea! îi răspund eu.

Zack se desprinde din îmbrățișare, iar eu pot din nou să respir aer curat. Timp de câteva secunde se uită la mine zâmbind cu dinții lui albi şi perfect drepți, iar după mă trage de mână şi mă trânteşte în pat, între el şi Alexis.

-Scuză-i manierele de om beat, nu e aşa şi când e treaz. îmi explică Alexis.

Zack mă roagă să le povestesc câte ceva despre mine, iar după ne prindem de o discuție care dureză vreo două ore.

-Noi plecăm la un prieten, vrei să vii cu noi? mă întreabă Alexis.

Ideea ei nu ar fi una rea, doar că acum mi-aş dori să fac singură o plimbare relaxantă.

-Nu, e ok, mi-am propus să cunosc puțin împrejurimile.

-Hmm, sigur nu vrei? mă întreabă şi Zack, care s-a mai trezit puțin.

-Poate altă dată.

-O să țin minte ce tocmai ai spus, iar data viitoare o să vii cu noi. mă asigură Alexis.

Cei doi părăsesc camera zâmbind. Mă îndrept spre una dintre valize şi îmi scot o rochie bleu, imprimată cu model de roze, până la genunchi, de la mijloc în jos plisată şi mă schimb cu ea. Mă încalț tot cu balerinii mei albi pe care i-am purtat până acum, îmi iau geanta şi plec.
Afară a început să bată vântul, iar acum mă bucur că am ales să îmi prind părul şaten într-o coadă de cal.
Mă plimb câteva ore prin oraş, iar după aleg să mă întorc la cămin, dar nu înainte să trec pe la o cafenea şi să îmi comand un frapuccino cu caramel.

Mă îndrept spre stația de autobuz, iar din fericire autobuzul ajunge in același timp cu mine. Urc în el, dar din nefericire este plin ochi. Încerc să îmi fac loc prin mulțime, iar autobuzul porneşte. După câteva stații încerc să îmi duc paharul cu frapuccino la gură, dar când să beau, şoferul pune o frână bruscă şi mă lovesc de un corp tare. Tot lichidul din pahar se varsă pe tricoul lui. Da, e un el, iar ridicându-mi privirea mă blochez în ochii lui albaştri şi reci. Deschid gura să îmi cer scuze, dar el mi-o ia pe dinainte.

-Minunat, nu se poate mai rău! Mai întâi mi se strică maşina, sunt obligat să iau autobuzul ăsta împuțit, iar apoi mai apare şi o snoabă, o neghioabă ca tine care varsă...Ce-i ăsta? Frapuccino cu caramel?!... care varsă Frapuccino cu caramel pe mine! se răsteşte el la mine, iar pentru prima dată în viața mea cuvintele unui necunoscut mă rănesc.

Mă abțin să nu plâng, iar din fericire uşile autobuzului se deschid, iar eu cobor.

-Minunat! rostesc eu pentru mine când îmi dau seama că am coborât la stația greşită.

Cât am stat să aştept următorul autobuz, gândul mi-a stat numai la acel băiat. Mă tot întrebam de ce cuvintele lui au reuşit să mă rănească atât de mult, având în vedere că nici nu îl cunosc. Şi sincer, nici nu vreau să îl mai văd vreodată. Însă, nu îmi pot scoate imaginea ochilor lui albaştri din cap. Păreau atât de reci, atât de întunecați, atât de plini de ură.
Până să-mi dau seama că încă mă gândesc la el, eram deja în fața căminului. Mă îndrept cu paşi repezi spre camera mea, iar când deschid uşa rămân încremenită. În cameră erau Zack, Alexis şi...

Cam atât şi cu acest capitol. Sper să vă placă!❤ P.S.: La media este Zack.