Inimi rănite 💔

capitolul 2

Doctorul iese din sala de operație si se îndreaptă către cei doi.

-Deci?*spun eu speriata*

-Operatia nu a decurs cum speram,dar am reusit sa o stabilizam. În momentul de față se află în comă dar nu stim cand si daca si va reveni.

*În timp ce ascultam spusele doctorului am inceput sa plâng,iar Max ma luat in brate pentru a ma liniști. Stăteam cu capul pe pieptul lui si plângeam în hohote,pur si simplu nu ma puteam opri din plâns*

-O putem vedea?

-Momentan Nu,doar peste cateva ore. Ar fi mai bine sa mergeți acasa sa va linistiti si sa reveniți mai tarziu.*spuse doctorul pe un ton neutru*

După minute întregi în care am plâns,am reusit in cele din urmă sa ma mai liniștesc putin,dar gândul că mama ar putea sa nu isi mai revină ma omoară pe mine pe interior.

-Nico,ce zici sa te duci acasa,faci un dus...si mănânci si tu ceva ca nu ai mâncat de cateva zile.

- Nu,nu vreau sa plec de aici.

-Dar daca continui asa o sa iti faci mai mult rau.

- Nu imi pasa,eu vreau doar ca mama sa se trezească. Cer cumva prea mult? E singura care mi-a mai rămas,doar pe ea o mai am si uită-te si tu ce se intampla.

- Nu fi prostuta. Mai ai pe mine si pe Meli,noi suntem alaturi de tine,altfel nu eram aici

-Stiu,și va multumesc dar intelege ca imi e foarte greu

-Stiu,stiu*tragandu-ma la pieptul lui si mangaindu-ma pe spate*. Dar acum serios,du-te si mănâncă si tu ceva.

-Nu am pofta de mâncare in momentul asta.

~Din perspectiva lui Max~

Am incercat sa o conving sa meargă acasa sa mănânce ceva dar nu vrea. Singura optiune este sa o sun pe Melisa,poate o convinge ea cumva...Nu am alta optiune,pe mine nu ma asculta. *se duce sa o sune pe sora lui*

C.T

-Alo?

-Hei Meli,unde esti?

-Acasa,dc?

-Haide te rog sa o convingi pe Nico sa meargă acasa sa mănânce ceva,Nu a mâncat de cateva zile si pe mine nu vrea sa ma asculte

-Dar unde sunteti acum?

-La spital

-Ok ma îmbrac si vin

C.T.Î.

Nu dupa mult timp apare si Melisa la spital si merge direct la Nico si o strânge în brațe.

-Hei scumpo,cum te simți?

-Rau

-Offf. Hai sa iesim putin la aer.

~Din perspectiva Melisei~

Am reusit sa o scot pe Nico la aer apoi am adus-o la ea acasa si i-am pregătit ceva sa mănânce.

-Poftim!*si ii întind mancarea*

-Nu am pofta de mâncare acum.

-Trebuie să mănânci,și daca nu o faci de buna voie atunci o sa iti indes eu mâncarea in gura.

-Dar...*Nu apucă să termine propoziția ca o intrerup*