Iubirea mi-a distrus inima
Vreau să plec cât de departe,
Ma simt un străin,inimă
Tu ai vrut să dai iubire,
Iadu' în care trăiesc
Vreau să mor în el fără tine,
Fără să mai iubesc
Fără mine,
Sunt un nimeni
Când mă satur de ei,torn alcool,
Încet încep să îmi amintesc de tine,când îmi spune-ai "ești un suflet frumos,dar gol"
Dar nu știai,că tu umpleai golu'
Tu erai cea care m-a învățat să zâmbesc
Tu mi-ai zis când pleci că nu o să mai zâmbesc,
La momentele noastre,stau și mă gândesc
În amintirii mele te caut,dar nu te găsesc,
Erai o poezie pe care nu o să o uit
Nu o să uit cât de mult te-am iubit,
Nu o să uit cât de prost te recitam
Și tu zâmbeai fals spunându-mi că mă iubești,
