Fata pierdută în gânduri(NaruHina Story)

Capitolul 6 - Vindecandu-ma

Au trecut deja doua luni de la inmormantarea lui Naruto. Ancheta inca stagneaza, iar politistii par sa isi piarda interesul in privinta ei. Toti, in afara de Haru. El si prietenii mei mi-au stat alaturi in fiecare zi. Haru este la fel de dornic sa prinda vinovatul ca si mine. Ii sunt recunoscatoare pentru munca pe care o depune si pentru faptul ca mi-a devenit un prieten.
Neji s-a oferit sa vina sa stea cu mine in casa asta uriasa, dar l-am refuzat de fiecare data. Nu am nevoie de o dadaca. Tenten, Ino si Sakura au venit in vizita aproape zi de zi si m-au facut sa rad macar o data.
Nu am trecut peste. Nu cred ca o sa trec vreodata peste, dar invat sa traiesc cu durerea. Nu o sa pot sa raman blocata mereu in stadiul de negare si depresie.
Haru a considerat ca o activitate relaxanta m-ar putea ajuta sa imi mai revin. Dupa multe zile de gandire si dupa multe articole de blogguri citite, am decis sa iau lectii de lupte corp la corp. Sasuke mi-a gasit un antrenor bun, intr-un timp scurt. Nu o vad ca pe o activitate distractiva, dar mai de graba necesara. Necesara ca sa imi iau mintea de la toata suferinta. Si ma ajuta si faptul ca invat cum sa ma apar si ca tot ce invat la cursuri as putea aplica in mod direct pe nenorocitul care l-a omorat pe Naruto.
-Eu ma gandeam la un club de carte sau niste yoga, dar banuiesc ca si luptele corp la corp merg, a fost raspunsul unui Haru uimit in momentul in care l-am anuntat ce m-am decis sa fac.
Astazi este deja a 6-a lectie. Sunt in vestiar, ma schimb grabita, cum deja sunt in mare intarziere. Imi prind parul scurt intr-o coada in spate si imi trec degetele prin el, inca ramasa cu o senzatie de gol in stomac in momentul in care realizez din nou ca parul meu are jumatate din lungimea lui de pana acum cateva zile. L-am tuns pentru ca avem nevoie de o schimbare, o eliberare de trecut si nu am gasit o varianta mai buna. Acum parul meu imi gadila varful umerilor, daca ii dau drumul din coada, dar soldurile mele se simt dezgolite.
  Imi iau bluza de trening si fug in sala, unde antrenorul meu ma asteapta linistit pe marginea ringului. Se intoarce si cand ma vede, zambetul de pe chip i se largeste.
-Hinata, bine ai revenit! ma intampina cu bratele desfacute.
  Intru in ring si ii zambesc la randul meu, dar nu la fel de lejer ca el.
-Buna, Alexandre.
  Ofteaza si da din cap trist. Alexandre e din Fandre, dar s-a mutat aici acum multi ani. Nu stiu de ce. Nu l-am intrebat. E antrenorul meu, nu amicul meu, nu vin aici pentru barfe, ci pentru antrenamente.
-Doar spune-mi Alex, te rog, spune el, intr-un final.
-Cum spui tu, murmur eu.
  Imi iau bandajele pentru maini de pe jos si mi le infasor in jurul mainilor. Alex se ofera sa ma ajute, dar il refuz in momentul in care imi atinge coapsa si tresar. Stiu ca incearca sa flirteze cu mine, dar nu accept asa ceva.
  Se indeparteaza de mine si isi aduce mainile la piept, apoi spune vesel:
-Astazi am incheiat pregatirea. Ti-am adus un coleg de lupta. Vreau sa vad cum te descurci.
  Ma incrunt si ma opresc din infasuratul bandajelor. Ma uit direct in ochii lui si intreb:
-Esti constient ca nu sunt interesata de niciun fel de competitie sau concurs? Vreau doar sa invat sa ma apar.
-Sunt foarte constient, vine raspunsul lui, apoi sare din ring si merge in vestiar, probabil ca sa imi cheme "colegul de bataie".
  Ma asez pe jos, enervata. Ce cauta, de fapt, tipul asta? Ce vrea mai exact?
  Aud usa de la sala scartaind din nou si pe usa intra antrenorul meu, urmat de unicul Sasuke. Ma incrunt cand il vad pe Sasuke intrand tantos in sala.
-El? Sasuke e partenerul meu azi? intreb, curioasa.
-Vreo problema, Hinata? se aude vocea lui Sasuke.
  Ma ridic si ma uit direct la el, zambindu-i, ingamfata.
-Absolut niciuna.
  Sasuke si cu mine nu am mai vorbit de ceva timp. Nu stiu de ce, dar s-a indepartat de mine. Nu ma asteptam la asta din partea lui, dar poate ca asta e modul lui de a trece peste moartea celui mai bun prieten.
  Urca in ring si isi pune si el el bandajele in jurul mainilor, tragand cu putere de ele. Isi inclesteaza maxilarul si pentru o secunda ma gandesc sa il intreb daca se simte bine. A trecut prin multe. Mai ales acum ca Ameda - tara in care traim noi - si Leida - una din tarile noastre vecine - au intrat in razboi. Parintii lui Sasuke au vrut neaparat ca el sa lupte in razboiul asta, dar, cum e si logic, Sasuke nu a fost incantat de idee. Puteti sa spuneti ce doriti: ca e lipsa de curaj, ca nu este un adevarat patriot, ca ii pasa doar de el. Sasuke e prietenul nostru, il cunosc de ani intregi si stiu ce fel de om e: un om de onoare.
   Imi arunca o privire rece si ma cutremur, apoi observ ca a terminat cu infasuratul bandajelor si deja sta in pozitie de lupta. Ma asteapta pe mine. Alex sta in afara ringului si ne priveste cu interes in momentul in care fluiera sa incepem. Ma asez grabita in pozitie si ma feresc de atacul lui Sasuke.
   Ma intorc inspre el si in momentul in care se apropie, ridic piciorul stang inspre maxilarul lui, dar mult mai incet decat lovesc de obicei, nedorind sa il ranesc. Pareaza lovitura si piciorul meu atinge din nou pamantul, trimitand un val de soc in tot corpul meu. Adrenalina mi se raspandeste in sange in momentul in care incasez un pumn din partea lui Sasuke. Capul mi se duce intr-o parte si, din instinct, duc mana la obraz. Pielea imi pulseaza din cauza loviturii si ochii mi se umezesc din cauza durerii.
-Ce naiba?! ma rastesc, convinsa ca lovitura lui nu a fost doar de antrenament, ci una adevarata.
   Alex pare putin ingrijorat, dar nu ne intrerupe. Trec cu vederea peste acest incident si ma gandesc ca poate a fost o greseala.
   Dar in momentul in care Sasuke ma apuca de incheietura mainii drepte si mi-o intoarce intr-o pozitie nefireasca, facandu-mi respiratia sa se opreasca pentru un moment, apoi imi "taie" piciarele de sub mine, facandu-ma sa ma prabusesc direct pe spate, imi e clar ca nu mai e o greseala.
   Tip cand spatele meu face contact cu podeaua salii si imediat ce imi revin din socul de moment, ridic mana in semn de predare. Sasuke zambeste mandru si asta e ultima picatura pe care o mai duc.
   Ma ridic brusc si fug inspre el. Il apuc de mana inainte sa iasa din ring si il lovesc cu toata puterea mea in stomac. Isi apuca stomacul cu mainile si se apleaca in fata, incearcand sa isi regleze respiratia. Pare pe cale sa vomite. Il aud pe Alex strigandu-mi numele. Bine ca acum te bagi, dar cand el imi scotea mie dintii, taceai din gura.
    Il strafulger pe Alex cu privirea incercand sa ii dau de inteles sa nu indrazneasca sa intervina. Se da inapoi si isi ridica mainile, in semn de pace.
    Imi indrept atentia inspre Sasuke din nou, care pare sa isi mai fi revenit. S-a mai indreptat si ma priveste dur.
-Care e problema ta?! tip eu, cat de tare ma tin plamanii.
-Nu am nicio problema. Imi caut un partener pe masura mea, dar vad ca nu gasesc pe nimeni, raspunde el cu aroganta.
   Casc gura la raspunsul lui si ma indepartez de el.
-Ce s-a intamplat cu tine? intreb incet, asigurandu-ma ca doar el ma aude.
   Sasuke se indreapta complet acum, si ma apuca de umar. Atingerea lui e rece si privirea lui ma sperie.
-Nu m-am inmuiat, asa ca voi.
   Imediat ce imi raspunde, isi retrage mana de pe umarul meu si ma lasa singura in ring, iesind pe usa salii. Raman cu privirea atintita in gol si simt o bucata din mine rupandu-se.

Naruto, de ce ai atata influenta asupra noastra si dupa atata timp? De ce nu putem sa trecem peste?

Scurta nota: am facut o schimbare destul de importanta. Deoarece e greu sa implantez niste personaje de anime in lumea reala, dar nu vreau nici sa folosesc denumirile natiunilor din Naruto, am decis sa imi creez propriile tari/orase. Cam astea sunt cele aparute pana acum:
Chiya- orasul natal al Hinatei si al celorlalti
Ariglona- orasul in care Naruto a vrut sa plece cu Hinata
Ameda- tara in care se afla orasul lor natal
Leida- tara cu care Ameda e in razboi
Fandre- tara din care vine Alex
Sper ca astea sunt toate =))
Scuzati capitolul scurt. Duc lipsa de inspiratie si timp liber