TREZIREA
Acum eram in masina cu Roger, Dave < verisorul meu cel mic > si mama, acum nu mai eram. Am auzit de atatea ori ca in momentul in care sufletul paraseste trupul simti o durere incontrolabila iar apoi nu mai simti nimic, totul alb si un vid nesfarsit. Probabil eram eu mai defecta de la mine nu a functionat chiar asa ca altfel nu imi explic... la asa zis-a mea trecere in nefiinta, nu am simtit nimic. Stiam doar ca o sa imi inchid ochii pentru totdeauna. Pana la urma nu asta era sa fie sfarsitul complet, am deschis ochii, si nimic de acolo nu era alb. Eram asezata pe un scaun foarte ciuat si nu stiam unde dracu ma aflu.
La inceput credeam ca visez, pentru ca mai apoi sa se faca lumina si sa incep sa aud niste sunete. Nu, nu am innebunit, se auzea prin toata incaperea tare si clar: " CLARE! CLARE!
Da, chiar era vocea mamei... si asa incepe vastul necunoscut. Prima mea amintire din totdeauna este cu vocea mamei mele care ma striga... Iar acesta este cel mai bun moment sa ma prezint daca tot mi-ati auzit numele. MHM MHM! Saluuut, ma numesc sau ma numeam Clare James si ar fi trebuit sa implinesc 17 ani... aveam un frate pe nume Roger < James si el >, pe mama o cheama Norina iar pe tata Derek... Traiam in orasul Newderyl si aveam o viata destul de frumoasa, aparent cu nici un pericol care te pandeste.
Ca sa continuam cu ce se intamplase mai apoi... Toate amintirile mele curgeau siroaie pe peretii neantului, tot ce am facut sau mi-am dorit sa fac vreodata era acolo... Ma simteam putin rusinata ca nu cumva sa mai vada cineva acele chestii care aparent nu mai erau asa personale. Oricum, nu imi dadusem niciodata seama ca in tot timpul acela eram vizata la orice pas.
Dupa atatea amintiri, imi dadusera pentru un moment lacrimile, stiam ca ceva nu este in regula dar nu stiam ce. Cortina neagra cazuse, amintirile disparuse-ra si parca stiam ce aveam de facut ca un fel de robotel bine programat de dinainte... Urma sa am un fel de repaus 3 saptamani sa imi revad persoanele dragi din viata mea, dar ele sa nu ma poata vedea pe mine. Ii puteti spune norocul prostului sau al mortului dar chiar asa era. Dupa cele 3 saptamani insa, chiar nu am habar ce se va intampla. Programarea automata se pare ca are o limita si ea... Practic, timp de 3 saptamani o sa fiu un fel de fantoma pe capul lor, daca se poate spune si asa:>
YOU ARE READING
Adevarul din interiorul fiecaruia
SpiritualTânăra Cloe despre care este aceasta poveste, este o fata destul de modestă care urma să împlinească 17 ani. Tot firul vieții sale s-a rupt iar Cloe se trezeste singura într-un neant de amintiri. Are niște reguli de urmat si obstacole de trecut. Oar...
