Capitolul 1:
-Mă despart de tine!
În privirea lui nu se citea nici cel mai mic regret !
-Dar de ce , Will?
-Pur şi simplu. M-am plictisit de tine!
M-am întors şi am plecat ! Nu mai aveam chef să ascult tâmpeniile lui de înfumurat! Mi-a ajuns până peste cap şi nu înţeleg de ce trebuie să fiu eu aia mereu părăsită. Nu se va mai întâmpla de acum încolo, căci de azi se naşte o noua Jessy. Nu am fost atât de sigură de ceva toată viaţa mea. De acum încolo cei ce îmi erau prieteni nici nu mă vor mai recunoaşte , dar adevăraţii mei prieteni care îmi sunt ca o a 2-a familie vor şti că voi rămâne neschimbată. Una dintre aceşti prieteni este Whittney/Whit. Am ajuns acasă şi am trântit uşa puternic în spatele meu .Eram singură deci nimeni nu mă putea enerva cu pălăvrăgeala lui , mai mult decât eram. Am pus mâna pe scumpul meu Black Berry şi am sunat-o pe Whit.
-Hei , ce faci?
-Am impresia că o să explodez! Poţi veni pe la mine şi să o iei în drum şi pe Tris(cealaltă cea mai bună prietenă a mea)?
-Sigur! Dar ce s-a întâmplat?
-O să vă povestesc când ajungeţi! Ah , era să uit ! Treci şi ia-mi şi mie o vopsea de păr verde.
-Ok..Ajung în 10 minute.
Am închis telefonul şi am început să mă plimb prin camera plină de nervi! Mereu făceam aşa când mă supăra ceva. Ca să mă mai calmez puţin m-am pus în patul meu ce îmi dădea o privelişte superbă asupra străzii pe care se afla casa mea , aceasta fiind plină de cireşi înfloriţi. Am întredeschis geamul şi odată cu adierea ce mi-a ridicat părul brunet, monoton, a intrat şi mireasma pomilor. Adoram această cameră! Nu aş fi schimbat absolut nimic la ea , pentru nimic în lume. Era în stilul romantic ,având tapet de un bej învechit împânzit cu trandafiri ce abea se vedeau , patul meu din lemn sculptat , mobila bej şi geamurile retro. O adoram! Privind toate aceste lucruri familiare pe care le îndrăgeam furia mi s-a mai domolit , în locul acesteia poposind sentimentul de melancolie. Will nu a fost cel mai bun iubit pe care l-am avut , dar ţineam la el şi speram să fie altfel de data aceasta. Dar m-am convins! Toţi sunt la fel şi ori voi continua să fiu aşa naivă , ori voi deveni ca ei! Ştiţi cum se spune : Act like a lady , think like a man. Asta aveam de gând să fac într-un fel. M-am ridicat din patul meu moale şi m-am proptit în faţa dulapului. Pe partea interioară a uşii era o oglindă în care am început să mă analizez. Nu arătam rău , nu că vreau să mă laud sau ceva , dar eu aşa mă vad. Problema era că sunt banala, plictisitoare-cum mă denumise şi Will. Părul meu brunet era lung , negru , fără strălucire. Ochii mei de un verde aprins îşi pierduseră scânteia jucăuşă , iar buzele mele , deşi pline, aveau nevoie de îngrijire. Nu eram foarte înaltă şi primisem de la Dumnezeu ‘forme’ . Acum garderoba, până acum eram ok cu ea , dar şi ea era la fel de plictisitoare ca şi mine. Cămăşi albe retro , pantaloni textili , veste care arătau de parcă ar fi fost croşetate de bunica şi fuste prea lungi. Nu ştiu ce se întâmplase cu mine. Nu eu eram persoana pe care o vedeam. Obişnuiam să fiu energică , înflăcărată , dar toate eşecurile din dragoste pe care le avusesem parcă m-au sleit. Nu puteam să continui să fiu aşa! Când am ajuns acasă credeam că am nevoie să îmi schimb personalitatea , să devin altcineva. Tot ce trebuia să fac defapt era să revin la persoana care eram , dar cu un caracter mult mai puternic. Am fost întrerupta din monologul meu de sunetul pe care îl făcea soneria. Am coborât în grabă scările de lemn şi le-am deschis prietenelor mele cu un zâmbet cum nu mai avusesem de multă vreme.
-Parcă spuneai ca e supărată. I-a zis Tris lui Whittney.
-Aşa părea la telefon.
-Hai terminaţi cu vorbitul de parcă nu aş fi aici. Eram supărată , dar apoi am relizat un lucru .
-Care? Au întrebat ele la unison.
-Că am nevoie de o schimbare! Unde a disparut Jessie de acum câţiva ani? Voi nu a-ţi realizat cât de plictisitoare am ajuns şi ce diferenţă este în caracterul meu de acum şi cel de atunci?
Cele doua fete s-au uitat una la alta şi apoi a vorbit Tris.
-Noi am văzut că te-ai schimbat , dar ce puteam face? Erai parcă închisă în lumea ta. Nu te-am mai văzut zâmbind aşa de nu mai ţin minte când..
-Dar ne bucurăm că te-ai decis să ‘revi printre noi’!
Am început toate să râdem şi apoi le-am chemat la mine în cameră.
-Deci ce ai de gând? A întrebat Whit cu o privire curioasă.
-Prima oprire o facem la un salon! Vreau să mă fac blondă cu vârfurile verzi!
-Ooo! Au exclamat amândouă.
-O să îţi stea bine ! Şi eu trebuie să îmi fac ceva la păr dacă tu te vopseşti şi Whit e deja blondă. Poate mă fac roşcată.
-Da! Ţi-ar sta super!
-Deci aşa facem! Mai întâi mergem să ne vopsim , apoi vreau să îmi fac un tatuaj şi după îmi trebuie o nouă garderobă!
-Tatuaj?
-Şi ce tatuaj vrei să îţi faci?
-O să vedeţi. Acum să mergem.
Mi-am apucat telefonul şi am ieşit pe uşa împreună cu W. şi T.
Pe drum am început să le cert că m-au lăsat să ajung în halul acesta! Adică uită-te la mine...ce o fi fost în capul meu?
Mergeam încet pe strada ce îmi era atât de dragă. Le-am lăsat pe fete să vorbească , în timp ce eu mă concentram pe ceea ce se afla în jurul meu. Paşii mei străbăteau pentru ultima dată strada , înainte de schimbare. Simţeam într-un fel că de fiecare dată când ajung pe acest trotuar , mă recunoaşte , îmi recunoaşte pasul. Când mă întorc vreau să fiu de nerecunoscut! Vreau ca lumina să dea strălucirea irisurilor mele înapoi , care să îi privească apoi pe alţii într-un mod jucăuş.
-Hei!
M-am trezit din visare cu mâna lui Tris trecând prin faţa ochilor mei şi din cauza surprizei era să aterizez fix în nas.
-Tu vrei să mă omori? Am întrebat eu cu o furie simulată.
-Te omori tu singură dacă nu te uiti pe unde mergi.
-Haha! Aproape am ajuns.
-Vreau să te văd mai repede cu parul vopsit!!
-Ai luat vopseaua verde , nu? Că sigur nu o să aibă şi eu vreau să mă vopsesc azi!
-E în geantă.
-Ok, să mergem.
Am intrat hotărâtă pe uşa salonului simţindu-mă mai bine ca niciodată. De acum încolo nimeni nu se va mai lua de ea. Va fi stăpână pe sine şi va face faţă cu demnitate tuturor încercărilor la care va fi supusă şi nu va mai uita niciodată să fie ea însăşi.
Dar mai ales , nu se va lăsa constrâsă de sentimentele pe care le are , va fi puternică! Ceva ce nu a ştiut să facă niciodată.
