Secretul lui Alice Blak I

Capitolul 1: O ZI CARE TREBUIA SA FIE OBISNUITA

Prolog:
        Toti ma cred rea, infricosatoare sau ciudata dar nu au tupeul sau curajul sa mi-o zica in fata.Ei chiar cred ca nu ii aud cum ma jignesc si inventeaza chesti despre mine? Nu ma deranjeaza faptul ca ma insulta sau ma iau la injurat deoarece putin imi pasa de ce cred ei despre mine. Ce me dranjeaza este ca nu mi-o spun chiar mie. Cine cred ei ca sunt eu? Moartea cu coasa? Ei bine nu sunt si nici nu voi fi  -Bine, poate ca sunt un pic infricosatoare si poate ca i-am tras o palma reginei ingamfate si prefacute a liceului. Ea mi-a pus piedica in prima zi deci o merita, ok. Nu ma judecati.- Ei asta sunt eu. O adolescenta cu parul negru ca taciunele, cu siuvite rosii, cu pielea alba ca laptele, cu ochii verde deschis, care se imbraca in negru-alb-rosu-mov, care nu se prea macheaza, care asculta mereu muzica la casti si care la ora nu raspunde decat daca este intrbata de prof sau are nevoe de o nota pe oral.

            Cea mai buna prietena a mea este Lorena (sefa majoretelor). O cunosc din clasa a 5-a. Atuncea ea s-a imprietenit cu diva clasei si care a facuto de ras. Asa ca m-am imprietenit eu cu ea. De atunci nu se mai ea nimeni de ea.

            Ooo..o ! Am uitat sa ma prezint. Sunt Alice Blak. O adolescenta de 17 ani (aproape 18) un pic mai neobisnuita.

            Parinti mei: Mama (vitrega deoarece mama mea naturala a murit cand m-am nascut si tata s-a recasatorit dupa un an ) este designer vestimentar si tata e chirurg. Ii iubesc foarte mult deoarece nu sunt bagareti, nici foarte stricti dar cel mai important nu sunt cicalitori. Din pacate am si un frate, George (capitanul echipei de fotbal) care e cel mai mar dobitoc. Din fericire am si o sora, Amalia si daca nu ar fi ea nu stiu ce i-as face lui George . E cea mai draguta din lume.

            Prietenii mei cei mai buni sunt: Lorena care e cea mai draguta si mai agitata, Amna care e cea mai buna persoana pe care o cunosc, Roze e cea mai amuzanta si un pic narcisista, Vlad e cel mai destept si Alex cel mai nebun  -in sensul bun-.

            Mie sincer nu mi-a placut de nimeni din liceu pana acum. Lorena spune ca e din cauza ca am inima de piatra inghetata. Spune asta pentru ca in afara de prieteni si familie (excluzandul pe George) nu-mi pasa de nimeni si nimic dare cred ca nu conteaza asa de tare.

            Cel mai mare dusman al meu este Torelai (regina prefacuta a scoli pe care tota lumea o place si o crede sfanta si din intamplare e iubita fratelui meu). Ea mereu incearca sa ma faca de ras dar reuseste doar sa ma enerveze…Totusi destul despre mine ca o sa credeti ca sunt si eu narcisista.

            Va amintiti de chestia cu inima de piatra ingetata? Ei bine e adevarat sau mai bine zis era adevarat pana intr-o zi…

Capitolul 1: O ZI CARE TREBUIA SA FIE OBISNUITA

        Auzeam un sunet enervant care imi distrugea somnul. Era telefonul meu care suna intr-o disperare. Ma intrbam cine nare ceva mai bun de facut dimineata decat sa ma sacaie pe mine.Chiar cu o noapte inainte m-am uitat la seriale si am ascultat muzica dar am stat si pe facebook pana pe la vreo 3 dimineata. M-am dus sa vad cine ma suna. Era Lorena. Am raspuns.

-Ce sa intamplat asa de important de m-ai trezit din somn? Am intrebat-o nervoasa. Nai putut sa astepti pana ne intalneam la 11? Atunci ma uit la ceas . Era 11:01.

-Sory ca te-am trzit dar am vorbit ca ne intalnim la 11:00 la statie! Mi-a spus impacientata dar eu nu o mai ascultam. Cu o mana mancam, cu celalta ma pieptanam si in acest timp ma imbracam. In acest ritm am reusit sa ies din casa la ora 11:25. Lorena mi-a spus ca ma asteapta in sala de mate.

                                                                                * * *