Jeffrey

~ Capitolul 1 ~

Stau in pat cu cartea mea preferată pe care o citesc a mia oara si de fiecare dacă încep să plâng cand Augustus moare. De ce viata e asa de cruda cu unii oameni? De ce nu pot fi toti fericiți? De ce atunci când iubești trebuie neaparat sa suferi? De ce mereu trebuie sa suferi? De ce există suferință? Atâtea întrebări si pana acum nu am primit niciun răspuns. Nimeni pe cine am întrebat nu a putut sa-mi raspunda, nici mama nu mi-a răspuns de fiecare dată când o întrebăm ocolea raspunsurile. De aceea nu vreau sa ma îndrăgostesc acum sau vreodata. Nu vreau sa sufăr din iubire. Din cate am citit si mi-a mai spus mama este cea mai dureroasă.

Las cartea pe noptiera de lângă pat ca daca mai citesc mult o sa incep sa plâng mai mult decât o fac deja. Ma ridic din pat si ma duc la baie ca sa ma spăl pe față ca sa-mi mai revin putin. Oricât as incerca sa nu ma gandesc la iubire e imposibil. Oare cum te simti atunci când iubești? Ai face totul pentru acea persoana cum spun toti? Ai ierta chiar daca a gresit sau dacă te-a facut sa suferi? I-ai oferi tot doar ca sa-l vezi fericit? Sau sunt doar niste vorbe aruncate în aer si de fapt nu e nimic de genul asta? Chiar dacă am aceste intrebari tot intr-un fel stiu ce-i iubirea. La atâtea cărți citite despre iubire si filme văzute am început să am propria mea concluzie.

Fie noapte, fie zi ai vrea sa vezi si sa auzi mereu persoană iubita. Chiar dacă ești supărat pe el nu poti sta mult departe de el si te simti cel mai fericit si mai norocos doar cand il vezi ca zâmbește. Chiar dacă te face sa suferi, sa plângi noaptea cand stii ca nimeni nu te poate vedea sau auzi, tu tot il iubesti.

Nici nu stiu cand am ajuns in bucătărie. Asa ca am inceput sa-mi ceva de mâncare. Prin mâncare eu ma refer mai mult la un sandwich, decât la mâncarea obișnuită. Ma duc in camera mea si ma pun în mijlocul patului din încep să mănânc. Sunt oprită din ceea ce-mi place sa fac cel mai mult de telefonul meu care incepe sa sune. Cand ma uit vad numele celei mai bune prietene a mea de prin clasa a doua Betty.

- Sunt la tine in cinci minute. Spune si nici numai apuc sa-i raspund ca a si închis.

După vocea ei pare foarte fericită. Poate iar si-a gasit marea iubire. Ea este total opusa mie. E petrecareata, mai rebelă, nebună. Eu sunt o fire mai cuminte, serioasă. Dar stiti cum se spune că extremele se atrag asa suntem si noi total diferite dar totodată si cele mai bune prietene.

Peste cinci minute ma trezesc cu ea la usa. Mergem la mine in camera si e toată un zâmbet. Radiaza de fericire si ma face si pe mine instat sa zâmbesc. Cu ea prin preajma nu ai cum să te plictisești.

- Ghici cine m-a întrebat astăzi de vorbă. Ma pune ea la încercări imposibile ca stie sigur ca nu o sa ghicesc vreodata.

- Stai putin sa ma gandesc. Jack? Mi-am dat repede seama ca este vorba despre un băiat. Dacă era o fata nu ar fi reacționat ea asa, daca nu as cunoaste-o as mai spune.

- Nu. Yac nu ai vazut cum se îmbracă? Si bunicul se îmbracă mai bine decât ăla. Spune si eu incep sa rad. Mai ai doua încercări. Ca asa ai putea sa spui pana maine si tot nu ai ghici. Stie si ea ca nu pot ghici, dar totusi vrea sa ma omoare cu asta.

- Atunci de ce sa mai ghicesc dacă tot nu stiu.

- Și care mai e amuzamentul? Spune si eu imi dau ochii peste cap și ma bosumflez la ea.

- Asa faci?

- Bine, bine. Imi pare rau, dar sunt asa entuziasmată încât...aaaa. Spune si cade pe spate pe pat.

Acum numai am niciun dubiu că este vorba despre un băiat. Poate insfarsit si-a gasit si ea pe cineva. Vreau sa o vad fericită. Sa se mai cuminteasca si ea. Ma arunc si eu in pat lângă ea ca pana acum am stat pe scaun si am amorțit. Sa înceapă putin un interogatoriu. E cam obișnuită cu el. Dar ce sa-i fac eu daca isi face un iubit o dată la două sau trei luni.