an.alfabet

.poezie despre c

care va să zică
că nu mă descurc să mă desc
curc și în alte dăți rățușca,
care cândvă fusese urâțică, dar
care acum e mai apeciată
cumva mai mult,
cu toate că nu e lebădă, poate doar un
canar, sau orice altă vietate închisă,
ce zboară cu patos între barele
ce n-o lasă să depășească
captivitatea cuștii, ce creste
cu fiecare întrebare...
cumva are mai mult spațiu, de
care se poate folosi, dar
care nu îi este de ajuns.
ce soartă tristă... pasărea cu
colți de smarald, s-a trezit
captivă în propria
cușcă de diamant...
ce soarta tristă...
ce canar singuratic
ce diamante stră-lucitoare,
care lucesc lucid
căutând secretul
cunoașterii luciferice...

cu drag,
canarul și
Cătălin, vicleanul
copil de gheață și de
casă; ce nu umple,
ci golește,
cantele cu vin,
credincioșilor așezați la
cina cea de taină, la masă.