an.alfabet

.poezie despre m

mă bucur că e soare afară, fiindca vremea
mohorâtă, nu-mi place deloc;
mă-ntristează și mă face să
mă bag înapoi-n pat, lăsând timpul să-
mi așeze ușor gândurile pe un platou
mare și apoi să înceapă să le
macine; d-asta mă macină
mereu alte și alte gânduri, scriind
meticulos alte și alte rânduri...
mie mi-ar trebui vreo trei vieți să
mă pot bucura pe deplin de
mistica călatorie, în care sunt
mereu. n-au trecut prea
multe minute și soarele a intrat
mai adânc în nori, decât prima dată;
mohorâta vreme s-a arătat din nou...
metal urgia unei ploi mohorâte de
mercur, m-inspiră să scriu un poem al
metalelor grele, pt. a mă detoxifia și a
menține linia (re)voluției; așadar
maimuțele vor să evoluăm
mai mult decât prima dată,
mai ales că mulți suntem
mai fragili decât un ou.
mai fragili decât o bucată de
marmură ce a ajuns în
mâinile unui copilaș. și eu am
mâini de marmură, fiindcă-
mi sunt mereu reci...
măcar inima mi-e caldă, dacă
mintea e pe jumătate încinsă și
măcinată, iar cealaltă
mai puțin măcinată, dar înghețată.