Pactul: Bătălia Sufletelor

cap 3

Eram adormită în patul meu mare, care era ca un mare tron fix în mijloculul palatului, simțeam cum funile acestuia mă strâng, parându-mi că mă aflu într-o închisoare creată de-mi propria minte bolnavă. Dar aceea senzație a fost repede înlocuită de o cameră neagră în mijlocul căruia un minunat piedepstal cu modele vechi era situat, iar pe acesta se afla o imagine misterioasă și întunecată din cauza trecerii anilor, acea părea că ascunde niște secrete îngrozitoare, și fiind îmbrăcată în întuneric pur ce te cheamă și te seducea ca și cel mai minunat cântec, cântat parca de vechii zei.

Nu știam dacă chiar mă aflam în aceea cameră, sau mintea mea a creat-o fiind un test ,cert era că nu mai puteam deosebi realul de imaginar și invers, deoarece gândurile mele și moralitatea mea parcă disparuse.

Încă simțeam aceea tragere, așa că am început să mă îndrept cu pași mici și prudenți către acel piedestal, cu fiecare pas facut mai aproape de aceea imagine, simțeam ceva malefic și străvechi cum se trezește în mine, simțeam cum o putere pe care nu o simțisem niciodată mă cuprinde, făcându-mă să mă simt pentru prima dată puternică și de neînvins, iar acea putere îmi creștea din ce mai mult, făcându-mă să îmi fie frică să nu explodez de atâta putere ce mi-a aparut atât de brusc în vene.

• Cand am ajuns însfarsit la piedepstal, puterea mi se părea că atinse cotele maxime și chiar când să apuc imaginea m-am trezit, după ce am auzit o bubuitură puternică de jos. Fiind trează, am început să mă șterg de sudoarea ce îmi acoperea fruntea și pe care nici nu simțisem că o am din prima. Încă fiind prea bulversată de acel ciudat vis ce părea prea real și plin de puterea pe care începusem să o simt. Dar acum a mai rămas decât o mică scânteie ce arată că orice ce a fost acel vis a avut și un mare impact în lumea reala. Dar ce nu știam că acel vis ar fii doar începutul unei noi ere pentru mine, și ar dezlănțui niște forțe străvechi și ar descoperii niște teribile secrete.

După ce mi-am mai revenit din acel vis, m-am văzut înconjurată de întunericul din camera mea ce părea că încearcă să mă ajute și să îmi dea putere, pentru că dupa acel val imens de putere, pe care l-am simtit, am devenit puțin moale dupa ce acel val a disparut, rămânând doar o mică scânteie. Așa că am hotărât să mă ridic din pat și să mă îndrept spre fereasta, deoarece simțeam că nu aș mai putea dormi, până când gălăgia  din capul meu nu s-ar fii oprit, dar în  afară de asta simțeam o tragere spre fereastră, așa că cu pași înceți, și cu grijă m-am îndreptat spre ferestele ce dominau peretele, ce dadea fix către camera lui Rosery. Cum am ajuns la fereaste, am început să trag perdelele permițând luminii lunii să intre și să învăluiască camera în lumina sa binevoitoare și să mai mă umple cu puterea sa.

Mi-am îndreptat privirea către cer fiind captivată de minunatul tablou creat de stele, admirând acest minunat peisaj, am devenit pusă pe gânduri, devenind până la urmă pierdută în ele. Dar spre bucuria mea,  ceva m-a scos din ele, chiar înainte ca gândurile să devină prea întunecate. Iar lucrul m-a scos din acea mică buclă pe care mi-o creasem a fost o mică palparie de lumină provenită din camera lui Rosery care se părea ca la fel ca și mine nu putea să doarmă și s-a gândit să tragă draperiile întunecate lăsând ca lumina lunii să îi intre în cameră, când îmi duc privirea sprea ea,o văd cum se uita la mine parcă încercând să îmi intre în gânduri și în suflet și să afle atât sensul cuvintelor mele dar și să îmi afle secretele.

Era foarte evident că îi atrăsesem atenția mici vrajitoarea, da știam că era o vrajitoare, la fel ca și mama ei, dar nu am spus nimanui, deoarece nu erau singurele ce posedeau acele cunoștințe. Nu, nici pe departe, și eu le posedam, dar nu am putut să îmi încerc niciodată, puterile din cauza mediului în care trăiam.

Astea fiins spuse, am mai stat puțin la fereastră, ca mai apoi să mă îndrept de acolo parcă fiind arsă, după ce am observat la poalelor pomului de la fereasta mea o umbra a unui barbat, de care din start m-am simțit atrasă neștiind de ce, m-am îndreptat de lângă fereastră, tragand la loc perdele mele de catifea neagră, indreptandu-mă către noptiera de lângă patul meu, aprinzând candela ce se află acolo, creând lumină pentru a putea studia un nou manuscris din biblioteca și să mă mai ajute să pot să mă relaxez, datorită faptului că era noapte, iar nimeni nu ar putea să vină în camera mea și să mă prindă citind ceva atât de interzis și de întunecat.

Încercam să dorm de câteva ore bune, dar nimic nu a dat roade, așa că m-am pus sa studiez din cartea mamei de vraji. Recunosc că încă mă gândeam la cuvintele rostite de Jadera, și o să găsesc eu sensul lor. Am încercat să le gândesc așa cum fac oamenii, dar nimic, deci am decis să încerc o metodă mai netradițională, o să îi intru în minte imediat ce adoarme, dar asta mă v-a costa divulgarea Palatului Astral, dar sper ca prețul să merite.

Îmi caut lumânările mov parfumate ascunse în dulap mai mult pentru siguranță, și îmi iau notițele din sertarul de la pat.

Așez lumânările în forma de cerc, apoi pun descântecele în mijlocul lor. Intru în starea mea meditativă timp de câteva minute apoi cu o briză de vânt venită de la geamul lăsat deschis, mi se aprind lumânările iar mirosul lor îmi învăluie nările ducându-mă departe de lumea muritorilor fix în mintea micuței fete de preot.

Mă trezesc într-un peisaj negru și rece. Asta trebuie să fie bariera, e una dinte cele obișnuite, deci e ușor de spart. Cu ajutorul lui Pyewacket intru unde niciodată nu m-am gândit că o să fiu nevoită să ajung.

M-am trezit din ritualul meu de draga mea pisică, asta o să o trezească clar urât, sper să fi lăsat câteva urme în visul ei, sau măcar să fi crezut că e un vis, nu vreau să știe că sunt o vrăjitoare, pentru că asta clar nu o să rămână doar pentru ea, iar în scurt timp toți cei din sat află de noi, și suntem ori izgonite ori arse pe rug ca în vechile timpuri.

Îmi împachetez foile și le pun la locul lor, lumânările le las să ardă până se sting sau până dau foc la casă, și mereu mă rog să nu fie a doua variantă.

Mă duc spre fereastră ca să o deschid, pentru că ele real au fost închise pe tot timpul ritualului. Meditația profundă a făcut lumânările să se aprindă. Trag perdeaua și o văd pe Jadera că se fixează pe mine, crezând că eu încă mai caut răspunsuri, dar nu știe căci în curând o sa le obțin.
L-am trimis pe Pyewacket să o spioneze în seara asta, el este un demon familiar ce mă ajută pe mine, și i-a ajutat și pe străbunele mele la greu.

O să aflu eu până la urmă ce plănuiește în legătură cu acea nuntă, care din câte am observat eu, nu e prea bucuroasă de venirea ei, nici nu o condamn, la 17 să te căsătorești doar pentru că părinții tăi te pun din cauza religiei, ei în locul ei aș fi fugit fără să mă mai uit în spate.
Oftez adânc și inspir adânc aerul curat și rece dintr-o noapte de vară, mă uitam la lună încărcându-mă cu puterea ei, când liniștea mea a fost întreruptă de o creangă ruptă, sunetul venind dinspre copacul din fața camerei ei. O văd cum se retrage ca arsă de la fereastră și trage draperiile în fugă. Chicotesc, apoi îl salut pe Pyewacket, el gesticulând întrebător.

—  Rosery, care e următoarea mișcare?