life

🌸Cap.I🌸

"Timo&Haru 하루와 티모/ティモと春
Dincolo de limitele viselor
꿈의 경계 너머"

🌹 장미🌹

Trandafirul

Se lăsa seara~

Haru se afla în gradină citind o carte,în timp ce soarele se prăvălea spre alt tărâm lăsându-și sora lună să-și facă apariția peste pragurile lumii noastre,lăsând o urmă duioasă în spatele luminii soarelui.Haru era cuprinsă în totalitate de cartea sa astfel,repejor,aprinzând cu o mână luminile care înconjurau bările balansoarului vechi de lemn, frumos înconjurat de mici trandafiri sângerii cu o mireasă seducătoare care te induceau într-o stare liniștitoare,orbită de calm și liniște,făcându-te să pici destul de adânc într-un confort enorm.

Îmbrăcată destul subțire,cu o fustiță de catifea bălaie ca grâul urcată în talie împreună cu un tricou alb ca varul și pantofiori... cu un trup tras prin inel,zvelt și înalt foarte catifelat.Părul scurt negru ca noaptea și piperul cu cărare dreaptă,ochi verzui ca smaraldul în care te pierdeai ușor pătrunzând în frumusețea sufletului ei buze roșii ca focul și cu un zâmbet diafan,lumina beculețelor reflectându-se în lentilele ochelarilor săi rotuzi,stând singură lângă două perne și o pătură acompaniată de liniștea negurii dupci.
-
O mică ființă care visa de fiecare dată la lucruri fantastice și copilărești, aprofundându-se mereu în lecturile pe care le citea cu drag, despărțindu-se de pânza reală, rupând-o,în spațiul ireal al fantasticului,acolo unde,ea,se simțea ca acasă.
Având o personalitate dulce,loială, onestă și curajoasă cu umor îmbelșugat,dar mai mereu singuratică. Cărțile fiind mereu singurele ei prietene,Haru evitând deseori contactele verbale cu ceilalți, aventurându-se prin alte lumi.
Singurătate a nu era o problemă,era un mod de viață simplu iar totuși privit ca unul sumbru unde negura te acaparează,dar, până la urmă familia sau cele mai apropiate persoane îți pot dărui totul sau nimic.
Un suflet deschis și ascultător, fragilă,asemanarea-i fiind a unui bibelou,nimic mai mult.

-

În jurul ei era o priveliște
fantomatică,care te cuprindea rapid poate înfricoșându-te,dar Haru nu observă nimic. Doar cuvintele care îi mișunau prin minte o mai țineau în frâu, afișând un mic zâmbet,uneori o mică suspindere sau o mirare,de durată scurtă.
După minute bune,se întinse lăsând cartea pe iarba rece,privind luna,stelele și bezna care le înconjurau.O briză răcoroasă o atinse,repede acoperindu-se în pătura subțire...Gândind la multe lucruri pe care și-ar dori să le facă.

-În seara aceasta am să dorm aici.-
...
Spuse ea punând ochelarii jos pe carte,apoi privind luna încercând să-și găsească visul printre lumina sa,zâmbind somnoroasă așteptând ziua următoare.
_iar luna,rămase acompaniată de visele ei_
...
Pe când,un foșnet brusc se auzi din spatele unor tufișuri;scurt și bizar.
Haru,surprinsă, se trezi dând o privire scurtă în jur,dar absolut nimic, așa că se întinse la loc.
Foșnetul se făcuse auzit mai tare... -poate e o pisică, nu se știe- dar sunetul continuă a-i deranja somnul,ridicându-se încet își luă ochelarii,puse cartea pe balansoar azvârlind pătura de pe ea apoi fugi până în casă după o lanternă,trăgând cu greu ușa înaltă.Căutând sursa acelui sunet,nu găsi nimic, verificând fiecare colț de grădină privind în fiecare locușor în care florile încolțeau,așteptând câteva minute,sperând că va găsi într-un final ceva util pentru a evita repetarea acestuia.
Haru neavând de ce să se teamă.
-locuind foarte departe de pădure,de mult timp nu mai se auzise de intrări ale animalelor în perimetrul orașului-Poarta și gardul alb erau prea mari,având spații înguste între lemne,o vulpe sau un animal de mărime mai mare nu ar putea să pătrundă chiar așa de ușor.
Aproape adormi pe iarbă,lanterna căzându-i din mână,când foșnetul apăru. Fără să stea pe gânduri s-a dus după tufișuri, controlându-l complet,dar nu văzu nimic printre miile de crenguțe, căutând iarăși prin fiecare colț al grădinii pentru siguranță, lipsită de putere.Dar tot ce făcuse fusese în zadar.
-Poate o fi fost vântul,sau o mică pasăre, rupănd crenguțe care vor ajuta la cuiburile lor, nu-mi pot găsi alte explicați...-
O lăsase baltă după puțin timp,descurajată,ochii căzându-i încet întorcându-se cu pași grei către balansoarul său drag...
Neașteptat, în privirea ei apăru un trandafir mic care avea spinii rupți.Fusese lăsat pe cartea ei.
De nicăieri părând foarte misterios, în acel timp...lanterne suflate cu viață adunându-se în jurul său cuprinzând-o în totalitate, într-un stil magic și lent. În toiul nopții,Haru fusese atinsă prima oară de adevăratul fantastic,uimită de licuricii care dansau în jurul ei,de acompaniamentul unui sentiment înduioșător.
Un strop de culoare și un tablou abstract vibrant, îmbelșugat cu magie pură, totodată încolțit de necunoscut.

-Uimitor...-

Rămase șocată pentru un minut fără cuvinte în plus,luându-l în mână apoi privind luna duioasă, nu-i venea să-și credea ochilor, neștiind dacă este un vis sau lucrurile chiar s-au întâmplat. Tot ce speră în acea seară era să găsească fantasticul evident care se ascunse după un simplu tufiș,misterul sunetului,uitând de cuvântul "sceptic",în mare parte de realitate.
Totuși, gândindu-se la tot ce se întâmplase, jucânduse cu acel trandafir,cum putea cineva să facă acest lucru când ea fusese acolo mereu să-l pună într-o liniște deplină fiecare pas părea a fi o alarmă,foarte ușor de auzit...după,Haru adormind instantaneu cu el în mâinile sale mici și fine... în timp ce pe gardul înalt,o siluetă subțirie și mică,se dezvălui sub clar de lună iar ochii îi erau învăluiți în mister,urechile-i ascuțite, mustăți fragile lăsate în jos făcând cărare prin aerul răcoros o coadă răsucită,care veghea asupra fetei ,zâmbind.Apoi iute ca o săgeată dispăru în neant,lăsând un simplu mieunat foarte scurt...
-

Fusese o noapte de pomină.Un vis ce avea să continue,din seara aceea fiind la fel ca un beculeț prin ceață,urmând altele mai misterioase...
Harul fiind gata să le "elucideze" pe fiecare în parte, încet,luminându-și drumul.
Decizia sa de a petrece o noapte alături de luna sidefie ,fusese cea mai bună decizie luată de ea, așteptând-o
multe enigme la orizont. Viitorul său fiind predispus către o viață "magică".

🌸🌸🌸

봄은 항상 기쁨을 가져다줍니다
그녀의 달콤한 장미들
검은 밤이왔다
달빛이 당신을 따라 간다
봄은 기쁨입니다
빨간 장미가 나온다
"

-povestea aceasta este bazată pe un tablou artistic motoric(aesthetic)care s-a imprimat în mintea scriitorului,spre preferințele personale și o mică parte din ceea ce gândesc spre cititori.
Fiecare opinie este acceptată și luată în considerare.
Această "carte" a fost(este scrisă) pentru formatul unei idei principale.
Vă rog, luați în considerare cele spuse mai sus, tratând această carte ca o schiță personală,propunerile sau opiniile fiind un ajutor de folos asupra unui impact mult mai stabil și influent! 💗
Greșelile gramaticale vor fi corectate iar repetările unor cuvinte/fraze vor fi evitate pentru a "nu zgâria urechii" .

-
-

cartea este neterminată;
-ideile apar pe parcurs;
-caracterele vor apărea pe parcurs;
-povestea este aleatorie;

-
V

vom încerca să oferim tot ce ne stă în putință pentru a crea o "carte" plăcută și simplă (estetică într-un anumit fel).💗
Sunt conștientă de unele greșeli efectuate, astfel voi încerca remedierea problemelor cât mai repede.💗

Vă mulțumesc.-

💗

~🌸🌸🌸~