💐🌸서점그리고 카페🌸💐
Razele soarelui cuprindeau toate lucrurile din jur,un val de căldură nostalgic care îți lumina ochii în fiecare dimineață...Pălind iarba plină cu picături gingașe de brumă rece,limpezind apele trecând de geamurile fiecărei case.Haru încă era întinsă pe balansoarul mișcat de briza rece de primăvară... legănând-o lin,trandafirul aflându-se pe jos cartea puțin umedă pe care ședeau aburiții ochelarii ai săi...
Soarele le străbăteau lentilele aburite,ea trezindu-se încet ,simțindu-se melancolică.
Se ridicase acoperită de pătura cafenie din cap până în picioare,obosită.Era devreme,iar Haru se ridică cu greu în capul oaselor,luându-și cartea ochelarii și trandafirul apoi îndreptându-se spre casă, acoperită de pătură deschizând la fel de greu ușa precum s-a și trezit...Lăsase cartea în biblioteca sa mică, în timp ce razele soarelui îi lumina bucătăria, creându-i un sentiment de fericire și pace,punând trandafirul într-o vază de sticlă frumos vărgată pe margine.
Zgomotul mașinilor încă nu tulburau strada, însemnând că era chiar foarte devreme,Haru având timp să plece la o cafea pentru a se liniști într-o vineri însorită.
După minute bune,se privea în oglinda sa aranjându-se.Un stil simplu,o mică salopetă scurtă în carouri,cafenie împreună cu o cămașă albă cu mâneci lungi ca neaua, lunâdu-și o mică gentuță în care se aflau mici lucrușoare necesare,ca apoi să-și găsească drumul spre cafeneaua numită:
🌸Books and coffee🌸
Acolo pentru ea era cel mai bine! simțindu-se perfect,având o aură foarte pozitivă. În timp ce se plimba pe lângă casele singuratice căzând la vale,se gândea la noaptea petrecută afară,și cine i-a dăruit micul cadou, văzând vecinii care se treziseră și ei pentru o zi înviorătoare. Cu pași lenți,se îndrepta spre cafenea.O zi perfectă pentru a-ți petrece timpul liber,privind toate frumusețile lumii care se învârt în jurul tău,dar Haru se simțea nostalgică și melancolică, într-un sfârșit ajungând la cafenea, clopoțelul clincănind imediat la intrarea acesteia.
🌸🌸🌸
Chelnerul era în spatele tejghelei ștergând paharele, în timp ce o muzică de fundal îi acompania pe cei doi.
Haru că de obicei,se îndreptă spre biblioteca mică lângă care se afla un ficus frumos crescut.Își luase o carte cu grijă,apoi începu să citească, bătând încet cu vârful pantofului ei în podeaua de marmură albă,la o masă singură spre lumina soarelui maiestuos,privind oamenii care se plimbau pe biciclete chiar și în doi, uneori singuri singuri văzându-și fiecare de treabă.Alții cu mașina alți cu motorul.Oamenii sunt diferiți,speciali în felul lor de a fi.
Iar uite așa încet fiecare pe rând trecu până la urmă.
Chelnerul o observă, luându-i comanda,iar rapid întorcându-se cu o cafea caldă și două cornulețe cu ciocolată dulci,Haru mulțumind politicos continuându-și cartea și cafeaua cu savoare,chelnerul făcându-și treaba în continuare...
Pe parcursul a o oră lumea începeu să vină,să comande,să se simtă bine,iar printre ritmul lent al melodiilor de fundal din cafenea un mieunat fin se ivii trezindu-i un interes fetei,dincolo de drum,un motan subțirel întins pe o cutie poștală la umbra florilor rozalii greu apăsate spre pământ susținute de gardul din sârmă rece.
Motanul privind-o în ochi pe Haru... În ochii lui perlați pălind lumina care pătrundea printre petale și frunze.
După o privire lungă între cei doi,motanul adormi iar fata își relause cartea,zâmbind duios,printre unele cuvinte,trăgând o privire către motănel.
Până la urmă...masa fiind gata plătită.Haru luându-și la revedere plecând în drum spre alte locuri lunâd și cartea cu ea, fără să-și de-a seama.
Îndreptându-se spre necunoscut, în urma ei același motan mic urmărind-o silențios printre marea de persoane.Haru cu cartea în mâna dreaptă, intră încet la biblioteca micuță de pe colț "지훈-에서" unde lucra un prieten drag de al ei JiHeun'지흔',având propria său loc într-o lume mare și dură,Haru zmâbindu-i larg cuprinsă de fericire.
—Bună dimineața!JiHeun,locul arată incredibil...JiHeun era cel mai bun prieten al ei,un brad înalt,amuzant deștept iubitor și corect cu păr bălai des ochii fiindu-i căprui ca scorțișoara, îndrăgostit de lectură și de multe altele. Se cunoștea cu el de când era mică, JiHeun simțind o atracție secretă pentru smaraldul zvelt,dar cuvintele pe lângă el păreau atât de
minuscule și firave,explicațiile lui fiind mereu că ale unui șoricel...care și-a îndeplinit visul de aș i deschide un loc pentru interesele lui, împărtășindu-le și cu ceilalți.
Micul spațiu fiind pictat într-o culoare galbenă pală cu perdele rafinate albe prinse la mijloc cu o un bujor fals rozaliu. În fiecare colț rece se afla câte un ghiveci alb cu flori înalte,cu două trei mese frumos aranjate pe lângă două rafturi puse fiecare față în față lipite de pline cu cărți extraordinar de frumoase,de tavan atârnând miile de flori viu colorate,mireasma lor simțindu-se pretutindeni,în timp ce sunetul viu al muzicii se plimba între pereții librăriei. Ai făcut locul să arate de nota zece!
ㅡDar mulțumită cui,spuse el râzând pe la colțul gurii,privind-o dulce în ochi. Ce te aduce pe aici,vrei ceva de băut?ia un loc!
ㅡNu mulțumesc,apoi punând cartea pe masă realiză că a luat-o de la cafenea, lipindu-și o palmă dură pe frunte deranjâdu-și bretonul.
JiHeun veni spre Haru îmbrăcat cu o cămașă albă bine călcată cu un șorț roz mic,în mâinile lui aflându-se două farfurii cu prăjituri de ciocolată și câte un ceai.
ㅡHaru,deci ce te aduce pe la mine,apoi privind cartea curios. Rupi Kaur -The sun and her flowers,ceva nou... Drăguț!Haru stergându-și lentilele ochelarilor.
ㅡNu,nu...Am luat-o din greșeală când am plecat de la cafenea...apoi JiHeun,se ridică puțin,aranjându-i puțin bretonul ciufulit,mai apoi privise în spatele ei începând să râdă.
ㅡIar pe el tot de acolo l-ai luat,să ghicesc. Haru rămase blocată,neștiind la ce se referă.
ㅡPe cine?JiHeun luându-i mana
îndreptând-o peste umărul ei,apoi privise uimită. Era același motănel, o urmărise,ea nici macar fără să știe,cum și dece. Nu e al meu,m-a urmărit,stătea lângă un gard când l-am văzut prima oară,prietenul său ridicându-se de la masă aducându-i un bol mic cu lapte. Motănelul portocaliu deschis pătat cu alb se odihnea pe pervazul geamului, în colț cuminte.
ㅡE drăguț. Ști,nu ți-ar strica un prieten nou Haru,e mic pare curat și foarte cuminte,poate mai vi cu el pe aici, mai ai cu cine să-ți împărți fericirea,JiHeun mângâindu-i căpșorul,Haru roșindu-se stând pe gânduri.
ㅡPoate. Venind vorba de decizii,frumos șorț de unde l-ai căpătat?
ㅡBunica mea e de vină,pare că șorțul meu normal a devenit ,nu știu cum, pat pentru trei pisici,l-am spălat de vre-o 5 ori săptămâna asta,e bine că nu este nici rupt,sau murdar acum.
ㅡDar de ce l-ai luat la tine astăzi? râzând până la lacrimi.
ㅡL-a adus bunica,în semn de scuze...Voiam să nu se simtă vinovată,așa că privește-mă acum,cei doi râzând,micul motănel
privindu-i...
Voiam să ți-l dăruiesc ție Haru..Speram să-ți placă,dar mă bucur că ești aici. Dând jos rozaliul șorț,întinse mana spre raft,iar cele mai frumoase două cărți pe care le zării le așezase în fața ei..
💐Ce zici... accepți?💐
🌸 그녀가 받아 들일 것인가?🌸
~ 사랑공중에서~
ㅡ앞으로 어떻게 될 것인가?ㅡ
" if you want something extra and you're a k-pop fan
I recommend for peace and relaxation:멕커이-angel 2 me" 🌹"
~💐💐💐~
