Iubire şi orgoliu

II. VREMEA RĂZBUNĂRII

Vestea morţii lui Victor îi afectează profund pe membrii familiei Gherman. În timp ce Alina se consideră o criminală, Alin suspectează ceva necurat în privinţa morţii tatălui său. Deşi Diana s-a simţit rănită de cuvintele dure ale Alinei, nu a încetat să stea aproape de persoana iubită. Victor este dus la morgă, iar Alina merge să-l recunoască şi să-şi ia adio de la el.
Alina: Victor! (începe să plângă) Victor! Doamne, Dumnezeule! Ce-am făcut? Am devenit o criminală! Am ucis un om! Victor, scumpule, îmi pare atât de rău! Atât de rău! Te rog să mă ierţi. Te implor să mă ierţi, soţul meu drag! Îmi pare rău, dar să ştii că nu regret nimic. Dacă mă întrebi acum: "Ai mai face-o odată?", aş răspunde că "Da.". Nu trebuia să faci asta! Nu trebuia să-ţi baţi joc de viaţa unor oameni nevinovaţi! Ştiu că m-ai iubit şi că ai făcut toate astea din iubire pentru mine, dar nu aveai niciun drept să mă împovărezi pe mine cu acest păcat. Eu ţi-am luat viaţa odată, tu însă în fiecare zi. Cum mă voi mai putea uita eu în ochii lui Alin de azi înainte? Cum ai putut să ne faci asta? De ce? De ce nu am putut fi şi noi o familie normală? De ce? Nu pot... Nu pot să-i spun lui Alin motivul morţii tale. Ai dreptate! Va fi distrus! În momentul ăsta mă întreb dacă l-ai iubit vreodată cu adevărat pe Alin... Poate că nu ar trebui să mă îndoiesc de iubirea ta pentru el, dar cum să nu o fac, când eu mă îndoiesc de propria mea viaţă?! Tot ce-am trăit a fost o mare minciună! Dacă Alin va afla, într-adevăr familia Gherman va fi distrusă! Însă nu numai tu eşti de vină pentru destinul băiatului meu... Şi Adrian e cel puţin la fel de vinovat ca şi tine! Şi va plăti scump pentru asta. Îţi promit! Adrian Niculescu va plăti pentru faptele sale!

*

După ce şi-a luat rămas bun de la Victor, Alina se simte groaznic. Adrian încearcă să-şi prezinte condoleanţele, dar este respins categoric de femeie care îi spune că vor vorbi mai târziu. Irina o anunţă pe Andreea că sunt la spital, iar aceasta vine repede, însoţită de Rareş. Corpul lui Victor este suit în maşina funerară, spre disperarea lui Alin, care se opune, fiind în şoc. Adrian, bănuind că Victor i-a divulgat secretul înainte să moară, o roagă pe Diana să stea departe de Alin şi de mama sa.

*

Adrian îi interzice Dianei să participe la înmormântare, de frică ca Alina să nu-i divulge secretul şi îl roagă pe Marius, omul său de încredere, să o ţină departe de cimitir. Deşi fata nu înţelege de ce tatăl său exagerează, acceptă şi se plimbă cu Marius pe malul Dâmboviţei.
Diana: Acum o săptămână, nici nu mi-aş fi imaginat că vom trece prin asemenea lucruri. Eram amândoi foarte fericiţi, şi uită-te acum la noi! Alin e distrus, eu la fel! Ştii ce mi-a spus ieri la spital? Că eu nu-l înţeleg! Auzi la el! Eu nu-l înţeleg?! Toată viaţa am trăit cu gândul că nama a murit din cauza mea şi el îmi spune că nu-l pot înţelege... Ştii cât de dureros e să ştii că faptul că tu trăieşti a provocat moartea unei alte persoane?
Marius: Crede-mă că ştiu m-ai mult decât ţi-ai putea imagina vreodată. Într-adevăr, e foarte greu!
Diana: Mama ta a murit ca să te salveze pe tine?
Marius: Nu.
Diana: A mea însă da. A murit ca eu să mă pot naşte! Când eu m-am născut, mama mea a murit! Ce viaţă nedreaptă! Tata a fost mereu alături de mine... M-a iubit, poate prea mult, când ar fi putut să mă urască pentru că l-am despărţit definitiv de iubirea vieţii lui. Tata e cel mai bun om pe care l-am cunoscut, şi ştii? Acum, Alina îl acuză că i-a cauzat moartea lui Victor! Tatăl meu e un om sfânt! Nu poate cauza moartea nimănui.
Marius: Îl cunosc foarte bine pe domnul Niculescu. M-a ajutat într-un moment în care am crezut că viaţa mea s-a terminat. În închisoare nu trebuie să ai niciun prieten, nicio speranţă. Speranţa mea a fost însă tatăl tău, Diana. Adrian e într-adevăr un sfânt.
Diana: Şi totuşi, de ce nu m-a lăsat să merg la înmormântare? Acum, Alin are cea mai mare nevoie de mine, iar eu nu sunt lângă el.
Marius: Sunt sigur că domnul Niculescu a avut un motiv întemeiat dacă v-a cerut să staţi departe de cei din familia Gherman şi să nu veniţi la înmormântare.
Diana: Dar dacă Alina are dreptate? Dacă tata nu e omul care cred eu că e? Îţi jur, Marius, că nu aş putea rezista!