Am simțit un gol în stomac și m-am încruntat spre el. Ce se întâmplă?!
Se apropie mai mult de mine, cu aceeași privire serioasă pe chip. Și-a pus palmele pe fața mea, apoi și-a coborât privirea la același nivel cu a mea. Încă părea foarte serios. Brusc, mă împinge, trântindu-mă de pat. Se urcă peste mine, îmi ia din nou fața în palme, în timp ce eu mă mișcam haotic, încercând să scap din strânsoare. Apoi a început să mă sărute, paralizându-mă efectiv. Nu mai puteam să fac nici o mișcare, dar frica încă era acolo, din ce în ce mai mare. După ce se desprinse din sărut, începu să râdă. Mă uitam neajutorată la el.
-Trebuia să îți vezi fața! spuse, cu lacrimi de la atâta râs. Becca, chiar crezi că ți-aș face așa ceva?
Am înghițit în sec. Mi-a făcut-o!
L-am dat de pe mine, și m-am așezat pe marginea patului, punându-mi mâinile pe lângă corp. A venit lângă mine și m-a atins pe umăr. Îl priveam cu colțul ochiului, și avea o privire îngrijorată.
-Îmi pare rău iubito! Nu știam că o să te sperii așa de tare, a fost doar o glumă.
Nu îi răspund, continuând să privesc în gol. El mă ia în brațe și își bagă capul în părul meu.
-Iartă-mă, iubito! Promit că nu mai fac!
Mi-am îndreptat încet privirea spre el, și asemenea lui, am început să râd.
-Dulce răzbunare!
Se uită spre mine cu o privire uimită, după care zâmbește.
-Mi-ai făcut-o. Presupun că am meritat-o.
Mă ia din nou în brațe și începem să ne sărutăm.
A fost... a fost ciudat. Când se urcase peste mine, frica chiar apăruse. Aveam încredere în el, știam că nu mi-ar face așa ceva. dar ceva din mine îmi spunea că o să sufăr. Poate sunt prea paranoică. Îl iubesc. Și mă iubește. Cred...
După momentul nostru intim, s-a dus la baie. În timpul ăsta, i-a sunat telefonul iar eu am răspuns. Nu am apucat să zic nimic, iar o voce suavă de fată a răsunat de la celălalt capăt:
-Bună dragule, sunt în drum spre tine. Când ziceai că pleacă curva aia?
Am simțit cum o ghiulea îmi străpunge stomacul, iar lacrimile au dat năvală afară. Am închis repede telefonul și l-am lăsat pe pat. Mă ridic și ies din cameră, și mă apropii de ieșire. Pun mâna pe clanță, însă o voce intervine:
-Ce faci?!
Nu îi răspund și deschid ușa, dând să pășesc afară, însă mă prinde de încheietură.
-Rebecca!
Îmi îndrept privirea spre chipul lui confuz.
-Sper să fi fericit.
Îmi smulg mâna din strânsoarea lui și închid ușa în urma mea cu putere. Încep să alerg, iar rana cred că dă să se deschidă. Simt ceva ud și cald ce se prelinge de la genunchi în jos. Nici nu a ieșit după mine. De ce am crezut că mă iubește?! Faza aia nu a fost o glumă, a vrut să vadă cum aș reacționa! Îl urăsc! Ce tot spun... aș vrea eu să îl urăsc.
Afară nu mai plouă, însă încă este o vreme mohorâtă. Mergeam în timp ce priveam în jos, spre genunchiul meu plin de sânge. Era aproape seară. O lumină destul de puternică îmi lumina drumul. Și abia apoi am auzit motorul. M-am uitat în spate. Erau farurile unei dubițe de un alb murdar, cu geamuri încețoșate. Mergea prea încet, parcă... MĂ URMĂREȘTE!
Încep iar să alerg însă durerea din piciorul drept nu mă lasă să am viteză. Alergam șchiopătând, însă nu cred că a fost de ajuns, deoarece am simțit două mâini mari cum mă apucă de mâini, imobilizându-mă. M-a lipit cu spatele de fața lui, punându-mi o batistă cu un miros foarte înțepător la nas. Capul începu să mi se învârtă, iar în următoarea secundă deja îmi pierdusem cunoștiința.
-În perspectiva lui Eric-
-DU-TE DRACULUI, ERIC! AI FĂCUT-O SĂ PLÂNGĂ!am spus, ca pentru mine.
Mi-am proptit capul de perete și l-am lovit puternic cu pumnul, însă nu se întâmplă nimic, cu excepția durerii provocate. De ce ai plecat așa, Becca? Credeam că ai înțeles că toată faza asta a fost o glumă...
-Ești un prost, Eric.
Nu mă așteptam să primesc un răspuns, însă o voce feminină, rârâită, se aude din spatele meu:
-În sfârșit ți-ai dat seama, Railey?
Îmi întorc privirea, și o văd pe Alice, fosta mea prietenă, stând în prag. Se uită la mine și începe să râdă.
-Oh, micuțule Eric... alea sunt lacrimi în ochii tăi?
Mă ridic nervos de pe pat, și o apuc de gulerul cămășii ei imaculate.
-Nu știu ce ai făcut, dar vreau să repari totul!
Începe iar să râdă.
-Oh, Ericuț... răzbunarea mea abia a început.
