1.

366 25 2
                                    

No sall, bine v-am găsit la o nouă carte, sperăm să vă placa. Ne punem toată inima în cărțile noastre și dasta sperăm să le apreciați.
-Alex- terminat. Chu
〰〰〰〰〰〰〰〰〰
Dark pov
Tch al dracu idiot a dat alarmă la poliție. Om bun de nimic. Vezi un criminal și gata suni la poliție. Barem am pe unde sa ma ascund sunt prea mulți. Acum alerg prin pădure în plină zi, cu polițiști după mine. Nu am unde sa ma transform și nici destul loc să îl chem pe Miyako. Mai alerg și deja observ ca politisti încep să oboseasca. Aceiași problema o am și eu. Stai, uh gata cu alergatul am vazut o casa. Ma ascund după ea și observ ca geamul este deschis. Întru înăuntru ușor și văd ca era o cameră viu colorată. Yac nu imi place. Aud bătăi la usa așa că ma ascund în dulap. Ce bine se aude de aici. Presupun ca: polițiști bat la usa, bătrâni care stau aici, răspund și întreabă ce s-a întâmplat. Polițiști le arată portretul meu și îi întreabă dacă m-au văzut și cer să caute prin casa, aceștia să nu aibă probleme îi lasa și eu ma car de aici. S-ar pe fereastra și încep să alerg din nou până acasă. Waaa ce obositor. În 10 minute vine și unchi-miu, alt cretin, care va începe să tipe și să arunce lucruri. Cred ca ma duc să ma culc. Diseară ies la vanatoare și poate nu mai dau de prosti.
-Miyako, puiule, unde iesti? Îl aud miorlaind de sub pat și îl iau în pat.
-Off, micutule diseara te scot la plimbare și iti dau papa bun, te las să alegi. Acesta începe să sară fericit prin pat și se transformă în dragon.
-Hai la somnic, ca să nu fi obosit diseara. Se transformă în apoi și se aseaza sub pătura lângă mine și începe să toarca. Ascultandul ma ia și pe mine somnul.
Angelo pov.
Stateam in bucatarie,ajutand-o pe bunica la pregatirea unei placinte cand o umbra trece prin spatele meu. Hm cred ca mi sa parut.
-Angelo de poti duce te rog sa aduci gemul de zmeura din camara?
-Imediat bunico!
Imi dau jos sortul de pe mine si plec spre camara,dar nu inainte de ma spala pe maini. Dupa ce am luat gemul urc inapoi la etaj, trecand pe langa dulalul in care bunicul tine hainele de iarna. Aud un zgomot venind din acesta, dar cand sa il deschid un ciocanit vine de la usa si un strigat de dupa.
-Politia, deschideti!
Ma panichez si il chem repede pe bunicul acesta deschizandule usa.
-Cu ce va pot ajuta?*intreaba bunicul*
-Avem informați ca un criminal se ascunde aici.
-Angelo vino putin.
-Da bunicule.
Ma apropi de bunicul și de cei doi polițiști cu teama, tinand capul in jos.
-C-ce sa intamplat?
-Am dori să informați poliția în caz că îl indentificati. Arată poza.
-Nu l-am vazut. Spun eu uimit de infatisarea baiatului. Desi parul lui era alb ochii lui te absorbeau intr-un abis infinit, danduti o stare de neliniste. Mi se pare cunoscut, dar in acelasi timp înstrăinat. Simt ca lam mai cunoscut in trecut.
-Daca il vom vedea am sa va anuntam. La revedere domnilor.
-La revedere!
Dupa ce bunicul ia condus imi amintesc de zgomotul din dulap si ma duc sa verific. Cand il deschid observ ca nu era nimeni, doar cateva haine mototolite. Doar criminalul nu a fost la noi in casa, nu? Angelo fi serios l-ai fi vazut daca era. Am dreptate. Ma duc la bucatarie sa o ajut pe buni sa isi termine treaba, iar cand totul e gata mergem in sufragerie pentru a ne uita la telenovela noastra preferata. Ati zice ca seman mai mult ca o fata,dar adevarul e ca imi place sa petrec timp cu singuri oameni carora le-a pasat de mine si m-au luat la ei in casa chiar daca nu erau obligati. Parinti mei m-au abandonat la nastere iar de atunci fintele astea minunate au avut grija de mine asigurandu-mi toate cele necesare. Azi fiind vineri ma uit cu buni la telenovela, iar maine merg cu bunicul la pescuit. Desi balta din satul nostru nu prea mai are peste tot e frumos sa stai sa il asculti pe bunicul cum iti povesteste intamplari din tineretea lui. Ce ma deranjeaza cel mai tare e ca nu vor sa imi spuna despre parinti mei,dar mi-au promis ca atunci cand voi face 18 ani o sa imi spuna. E bine ca mai am doar o luna pana atunci.
-Bunico iti faci griji pentru criminalul ala?
-Niciodată nu sti ce îi trece prin capul unuia ca încalcă voia lui Dumnezeu.
-Adevarat. Cu toate astea mi se parea cunoscut, am avut impresia ca l-am mai vazut undeva.
-Nu ai avut unde. Nu te-am scăpat din ochii plus ca nu te lasam să stai cu derbedei.
-Nu stiu, poate mi se pare. Sa facut placinta?*intreb cu mici stelute in ochii*
-Peste 15 minute.
-Nu mai am rabdareeeeeee!
-Of Doamne
O pup pe buni pe obraz si ma duc la mine in camera ca sa imi termin temele. Incerc sa scriu ceva dar gandul meu statea numai la chipul acelui baiat. Pot sa bag mana in miere ca l-am mai vazut undeva. Cum stateam eu, invartinduma pe scaunul de la biroul o durere de cap ma cuprinde,iar niste imagini imi navalesc mintea. E-era o femeie care semana cu mine. Oare s-sa fie mama mea? Nu mai apuc sa ma gandesc ca buni ma striga sa cobor la masa.
-Placiiitaaaaaa!
-Offf nu mai tipa prin casa.
-Scuze buni!*spun trist*
-Stai linistit.
Ma asez la masa,iar buni imi pune o felie mare da placinta in farfurie. Incep sa mananc,papilele mele gustative find acaparate de gustul minunat.
-E atat de buna.
-Ma bucur ca iti place.
Dupa ce termin placinta ma duc la mine in camera si ma asez pe pat, somnul furanduma imediat. Am avut o zi ciudata rau.

Vei fi al meu!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum