Vei fi al meu!

5

Dark pov
Mergem spre biroul directorului. Când ajungem proful respectiv ciocane și după ce aude un "intra" plictisit și aud pe cineva fugind parca ar dori să se ascundă.
-Ai dat de dracu. Imi spune baietasul care se crede mare șef.
-Hai să mori tu. Profesorul ne deschide usa și întru înaintea amândurora s-o creadă ei ca le arat respect. Ce e ala?
-Ce s-a întâmplat, domnule Matei?
-Cei doi de fata, s-au luat la bătaie pe holul școlii.
-Te-aș ruga să ne lasi să vorbim doar noi trei. După ce profesorul pleacă din camera ma trezesc intreband:
-Pustiul care se ascunde nu are ore?
-Poftim?
-Pustiul care este după birou.
-Nu stiu despre ce vor...
-Hapciu!
-Am avut dreptate.
-Joci tare pustiu. Pui poti sa iesi.
-S-scuze ca am stranutat.
-Nui nimic. Tu domnule...
-Dark.
-Domnule Dark, care este motivul pentru care vati luat la cearta?
-Simplu, nepotul dumneavoastră se lua de fratele meu. Și dacă nu ma credeti să ne uitam pe camerele de filmt.
-Nu e nevoie,il stiu de ce e in stare. Imi pare rau pentru cele întâmplate. Poti pleca,am eu grija sa isi primeasca pedeapsa.
-Asa credeam și eu.
-O si o sa am nevoie si de marturia fratelui tau.
-Sigur, îl aduc acum. Plec spre viitoarea mea clasa și întru direct.
-Angelo te cheamă directorul. Acesta se ridică din banca cerându-și scuze profesorului  și ii fac loc să treacă și după închid ușa mergând cu el.
-I-am zis directorului ca suntem frati, asa ca ai grija ce zici. Dacă ți se întâmplă ceva sunt la usa.
-O-ok. Apropo multumesc mult ca mai salvat mai devreme.
-Nu imi trebuie multumiri.
-Ba da. Ai incasat-o in locul meu. Te doare?*spune ridicandu-mi tricoul*
-Am încasat glonturi care au intrat mai adânc și tu iti faci griji de un amărât de pumn. Nu uita tot criminal sunt.
-Scuze. Dar de ce mai salvat?
-De de-aia.
-De ce de-aia?
-Ca să intrebi tu.
Nu mai apuca sa zica nimic ca ajungen in fata directorului, el intrand inauntru. Stau la usa si le ascult conversația,
Angelo pov.
-B-buna ziua! Spun eu cand intru in biroul directorului.
-Te rog sa te asezi, după care să imi povestești si mie ce sa intamplat.
-P-pai eram pe hol si vorbeam cu fratele meu,iar cand am dat sa plec m-am ciognit de Rayen. Mi-am cerut scuze si am spus ca nu a fost intentionat si doar din neatentia mea, dar el ma luat de guler si a vrut sa imi dea una,dar fratele meu mi-a luat apararea si a ajuns sa se bata cu el. Nu il pedepsiti, e totul din vina mea si a neatentiei mele.
-Regulile școli trebuie respectate. Cum cei doi s-au luat la bătaie, dar nimeni nu a fost grav ranit, au 3 ore detentie.
-Pot primi si eu detentie... de la mine a inceput totul si ma voi simti vinovat ca ei sa fie cei pedepsiti.
-Nu.
-Am inteles! Daca nu va suparati, as putea pleca?
-Sigur, Rayan poti și tu sa pleci.
Nici bine nu ies pe usa ca Rayen ma tramdeste de perete.
-Din cauza ta am luat detentie.
-I-imi pare rau!
-S-a întâmplat ceva. Spune colegul nou care apare în spatele lui Rayan de nicăieri.
-Trebuie sa facem detentie din cauza lui.
-Și?
-Si am chesti mai bune de facut decat sa stau in detentie.
-Nu imi pasa. Dar dacă îi mai faci rău lui Angelo nu mai scapi.
-Tch! Ai noroc cu fractu. Imi da drumul si se îndreaptă spre clasa lui.
-Multumesc mult!
-Nu ai pentru ce.
Da sa plece,dar il prind de mana oprindul la timp.
-Cum te numesti?
-Asa repede ma uiti? Sunt Dark.
-Nu mi-ai spus niciodata numele tau. Dark....ti se potriveste, plin de mister. Mersi,Dark!*spun zambind*
-Pentru nimic, ar trebui să te duci să îți cauti prietena.
-Da asa ar trebu......waaaaaaa am uitat proiectul pe hol. Ma omoara daca il pierd. Mai vorbim! Spun fugind spre locul unde m-am ciocnit de Rayen.
-Idiot.
-Heeei te-am auzit.
-Nu imi pasa, mai bine te-ai grăbi.
-Lau.
_______________
Dupa ore
_______________
-H-hei stai!
Strig eu dupa Dark. Va intrebati ce se intampla? Pai dupa ce am foat sa iau proiectul m-am dus in clasa unde deja domna profesoara era. Ma certat ca am întârziat si dupa ma lasat sa stau in banca. In pauze Carolina ma pus sa ii povestesc ce sa intamplat si aproape ma omorat cand a aflat era sa pierd proiectul. A da si profesori l-au ascultat pe Dark ca sa vada ce stie. Cu toate ca este coleg cu mine nu am apucat sa vorbesc nimic cu el pentru ca ba Carolina se tinea dupa mine, ba disparea afara din clasa. I-am luat o prajitura de la cofetaria din colt in semn de recunostinta ca ma salvat si un "imi pare rau ca ai fost pedepsit" scris pe un biletel si pus pe prajitura. Acum incerc sa il fac sa se obreasca din mersul lui repede ca sa ii pot da cadoul.
-Ce vrei?
-P-pentru tine.*spun intinzand prajiturica*
-Mersi, dar ar trebui să o mănânci tu, poate cresti mai mult.
-Heeei nu te lua de înălțimea mea. Plus e un cadou in semn de multumire, o sa ma supar pe tine daca nu il iei.*face botic*
-Pot trăi și cu asta.
-De ce esti asa rau cu mine? Vreau doar sa iti multumesc.
-Offf bine. Dar mananc decât jumate.
-Ma multumesc si cu atat.
-Offff.
Ne asezam pe o bancuta si impartim prajitura in doua.
-Asta e a ta.*spun si ii dau jumatatea*
-Mersi.
-Cum e?
-B-Bun.
-Ma bucur! Ii spun zambind si continuand sa mananc din prajitura.
-Nu esti suparat ca trebuie sa faci detentie din cauza mea?
-Si așa nu aveam ce face acasă.
-Daca spui tu. Sti ce e ciudat, nu esti asa rau in realitate.
-De unde sti care e realitatea?
-Nu stiu, dar sper ca asta sa fie si sti cum se spune "speranta moare uitima".
-Eu am învățat altceva. Sigur nu vrei sa te grăbești acasă, cine știe ce iti face babaciunea aia.
-Bunica mea e o femeie buna.
-Mda, dacă zici tu.
-Si tu trebuie sa fugi. Se va suna imediat si iti va incepe detentia. Ai grija la Rayen.
-Nu imi e frica de un ratat ca el. Diseară voi veni în vizită. Să nu îi spui babei.
-S-stai! Vi la mine? De ce?
-Cum am zis mai devreme nu am ce face. Stai liniștit nu musc.
-Nu stiu câtă incredere sa am in tine. Uh chiar trebuie sa plec. Paaa!
-Pa.