Vei fi al meu!

14

Capitolul anterior:
-Imi pare rau. Te iubesc, Dark!
Si cu asta imi las bratul sa alunece usor pe langa el.
-Iubire nu imi fă asta.
Ii zambesc dupa totul in jurul meu se facu negru si linistit.
Angelo pov.
Calm si linistit. Doua adjective care ma definesc in acest moment. Nu stiu unde ma aflu,dar totul in jurul meu este alb. As fi zis ca e raiul,dar nu semana deloc cum mi l-am imaginat. Cert e ca nu sunt singur. Multe siluete trec pe langa mine,toate vazandusi de drumul lor, pielea lor fiind singura culoare ce iese in evidenta in tot albul acesta orbitor.
Ma ridic din locul in care stateam si ma indrept spre multimea de oameni ce se stransesera nu departe din locul unde ma trezisem. Incerc sa ma strecor printre oameni incercand sa ajung la sursa vocilor care se auzeu din mijlocul multimi. Cand insfarsit am ajuns in fata raman stana de piatra la imaginea ce mi se derula in fața.
-M-mama, t-tata...
Nu mai stau nicio secunda si sar pe cei doi oameni din fata, strandandui tare in brate. Cei doi raman cateva secunde pe loc, incercand probabil sa isi dea seama cine sunt si de ce ii imbratisam. Le dau drumul, privindui fix in ochi in timp ce spun:
-S-sunt fiul vostru, Angelo.
-Cum? Cum de esti aici?*spune mama*
-Haideti mai bine sa discutam undeva mai retras.
-Mbine, vin-o.
Ne indepartam de mulțimea de oameni ce usor usor a inceput sa se destrame si ajumgem într-un loc ferit. Mama si tata ma i-au in brate, bucurosi sa ma revada din nou. Nu ma mai pot abtine si imi dau drumul la lacrimi, imbratisandui mai tare.
-Dar, cum ai ajuns aici?
-Unghiul ma înjunghiat.
-Cine??
-F-fratele tau.*arat spre mami*
-Takeshi??
-C-cred. Mami mi-a fost dor de voi. Spun si ma fac mic in bratele mamei mele. Vreu sa raman aici cu voi pentru totdeuna.
-Dar nu se poate,cu Dark ce se va intampla?
-D-Dark...
-Ce e cu el?
-E-el nu e aici? Fă-l sa vina aici,tati!
-Nu a venit. Nu pot să il aduc.
-S-si eu ce fac? Nu il pot lasa acolo cu omu acela rău. Chiar daca el e demon si e nemuritor, il poate chinui.
-O sa fie bine. Acum sa avem incredere in el.
-Vreu sa fim iar toti...impreuna.
-Si noi ne dorim. Dar deocamdata nu putem face nimic de aici..
-Dar chiar....unde suntem?
-Intr-un loc pe care l-am construit din nimic.
Ma uit cu o fata confuza la mama,cerandui mai multe explicati.
-Aici ajung cei care nu merg nici in iad, dar nici in rai.
-A....si voi cum ati ajuns aici?
-Asta nu conteaza.
Ma uit trist la ei si continui sa ii imbratisez.
-Acum sa vedem ce facem cu tine. Ar trebui sa te poti intoarce.
-Va intorceti si voi,nu?
-Nu putem.
-D-de ce?
-Trebuie sa stam aici. Ca sa avem grija de aceste suflete.
-Si de noi cine va avea grija? Bunica ne-a tradat,unchiul la fel....a mai ramas doar bunicul. Plus eu nu stiu cum sa am transform in inger.
-Doar gandeste-te cum vei arata.
-N-nu pot...
-Ba sigur ca vei reusi, gandeste-te cum vei arata.
-O-ok.
Trag aer adânc in piept,incercand sa imi eliberez mintea de orice gand negativ. Ma concentrez pe imaginea pe care usor, usor o cream in mintea mea. Simt cum tot corpul intra intr-o stare de euforie,totul in jurul meu find acaparat de lumina ce o tranzmiteam. Cand imi deschid ochi, raman placut surprins sa vad ca am reusit. Ma uit vesel la parinti mei care imi zambeau cu mandrie.
-Mami,tati am reusit!
-Bravo puiule, acum du-te la Dark, te asteapta.
Ii imbratisez strans pe amandoi, abtinandu-ma sa nu plang iar. Dupa micul nostru moment de adio,tata ma trimite inapoi pe pamant.
Dark pov
-Nu ma poti lasa singur. Hai iubire. Te rog. Nu mai vad nimic. Nici nu vreau. Lacrimi imi alunecau pe fata. Prima data cand plang. Heei ingeras, hai sa mergem acasa. Amandoi. Era a nu stiu cata oara cand ziceam aceste cuvinte,pisoiul statea langa mine cu capul pe Angi. Imi vreau ingerasul inapoi. Dinr-o data o lumina a inceput sa apara din corpul micului meu ingeras. Si dupa putin timp acesta s-a sculat si s-a pus in sezut. Ingeras!! Tip si sar pe el. Sa nu mai faci asta niciodata.
Se uita adanc in ochii mei, dintr-o data incepana sa planga.
-Iartă-mă,Dark! Isi lasa capusorul pe pieptul meu incepand sa planga mai tare.
-Nu sti cate griji mi-am facut.
-I-i-am vazut! Dark i-am vazut pe parinti nostri.
Ma uitam ca prostul la el. Neintelegand ce vrea sa zica. Cand a deschis gura pentru a mai zice ceva se aude usa de la beci
-B-buni? Ma uit urat la ea si ma pun in fata îngerașului meu. L-am pierdut o data. Nu o mai fac iar.
-Angelo ce ma bucur ca te-am gasit. Omul acela ma păcălit,a spus ca te va duce la o facultate buna daca ii te dau. Acum hai vino la buni sa mergem acasa. Nu ma misc din locul in care sunt. Inca uitandu-ma la ea. Astept sa vad ce incerca sa faca. Nu vreau sa imi ranesca iubitul.
-M-minti. Spune Angi aproape plangand.
-O omor daca vrei.
Se uita cu ochisori plini de lacrimi la mine, dând negativ din cap.
-Angelo hai acasă! Nu avem timp de jocuri, bunicul ne astepta.
-Nu plecam de aici,nu cu tine.
-Baiete nu te pune intre mine si nepotul meu.
-Te drq nu ma intereseaza de tine nici cat negru sub unghie.
-D-Dark....hai sa plecam.
-Bine, Ingeras.
-Tu nu mai vi in casa mea!
Cand eram pe punctul de ai spune ceva babaciuni, Angelo se pune in fața mea.
-Cine a spus ca ma intorc cu tine? Te-am respectat si iubit atatia ani, dar tu ai ales sa ma tradezi. Imi pare rau, dar  nu mai pot avea incredere in tine. O sa imi fie foarte dor de bunicul, dar aleg sa merg cu Dark de acum incolo.
-Ingeras.
-Mi te opui? Sunt bunica ta deci faci cum iti spun!
-NU! D-Dark haide sa mergem.
-Da iubire. Spun si pun accent pe cuvantul "iubire". Asa pentru satisfactia mea personala. Cand trecem pe langa baba aceasta il prinde de brat pe Angelo.
-Ai 5 secunde sa iti iei mana dupa ce imi aprtine. Nu stiu cat ma mai pot controla.
-Tu sa taci demonule! Angelo eu nu te-am crescut sa umbli cu idioti ca fractu. Daca vrei sa ai o viata linistita te intorci ACUM cu mine acasa.
-Inca 2 secunde...
-D-da-mi drumul. Nu ma intorc acasa.
-Timpul s-a scurs. Fac o piruetă minunata spre baba dupa care i-am bagat mana in piept prin locul unde ar trebui sa fie inima. Dau atat de tare incat mana imi iese prin spatele ei. Ti-am zis sa iei mana dupa ce imi apartine!!
-DARK! Nu mai zice nimic, dar in schimb imi sare in brate si se agata de gatul meu. M-a luat prin surprindere, dar mi-am revenit repede si l-am prins de fundulet, el punand-usi picioarele in jurul bazinului meu.Dupa care simt cum tricoul meu este udat de micile lacrimi ale micului meu ingeras. Offff. Îl tin mai bine dupa care impreuna cu Miyako urcam la etaj. Unde era camera de oaspeți.  Nu am de gand sa il duc in camera mea deoarece mai sunt reaturi, in putrefactie, din cate cred.
-V-vr-vreau a-acasa. *spune plangand mai rau*
-Ar fi cel mai bine sa ramanem aici in seara asta.
Nu spune nimic si continua sa plângă, pe umarul meu.
-Gata, Ingeras. Maine putem merge la bunicul tau.
-O-ok. Il pup pe frunte dupa care ne invelesc. Peste nici 2 minute imi aud micul ingeras cum respira usor in semn ca a adormit.