Seth ajunsese. Mustangul lui statea fix in fața ieșirii de la facultate.
Parca mi-era rușine să mă duc către mașină și să intru. Așa că i-am dat mesaj, deși era chiar in fata mea.
N-avea nicio treabă, nu imi răspundea.
Ma intorsesem cu spatele, doar ca sa nu-l văd. Mă cuprinseră toate emoțiile.
-Ce-i?
-Ai ajuns?
-Da, sunt chiar in față, nu ma vezi?
-Nu, lasă-mă să mă mai uit pe-aici.
Ma intorsesem si, după ce am mai facut inca vreo 4 pași, m-a văzut, a dat geamul mașinii in jos, si mi-a făcut cu mana, strigând "Kayleigh!"
Începusem să zâmbesc ca o nebună, făcandu-i, la rândul meu, cu mana.
Am intrat in mașină, am tras aer în piept și m-am intors cu fata la el.
-Vineri, în sfârsit.
-Parcă nici nu-mi vine să cred. mi-a zis zâmbind ușor.
Pur si simplu, stăteam și mă uitam la el, la cat de diferit de cum mi l-am imaginat era.
-Mergem?
- Stii unde?
-Acasă la tine, nu?
-La adresă ma refer.
-Ah, da, zi-mi adresa.
După ce i-am dat adresa, a pornit mașina, a dat drumul la radio si am plecat înspre casă, în liniște.
-Multumesc, i-am zis, zâmbindu-i oarecum dezamăgită.
Dezamăgită, dar nu stiam de ce. Parcă lipsea ceva.
-Abia aștept dată viitoare.
CITEȘTI
La miez de noapte
Roman d'amour-Ești bine? -Da... -(oftând) Haide, zi-mi ce-ai pățit. -Știi ce-am observat? -Ce? -După-amiază abia de ai scos 2 cuvinte. Parcă așteptai sa zic eu ceva, deși erai conștient că nu o voi face. Aici n...
