Joe.

Capitolul 2.

Următoarea zi, aceeaşi rutină. Tata mă trezeşte, mă piş pe mine până iese Emm de la baie, beau cafea şi lenevesc. Merg în cameră să completez rutina cu muzică şi văd pe ecranul telefonului „un mesaj".

Ce faci, Joe ? -Rain

Dilău, trăieşti ? Hai să ne vedem. La cafenea, acum. – Joe.

După câteva minute de aşteptare, îmi trimite înapoi un „oki doki” şi mă îmbrac la fel de hidos ca de obicei. Îmi iau nişte colanţi, un maieu negru cu o cămaşă în carouri peste şi flashuri false după care îmi prind părul încă o dată, pun o bandană neagră şi fur de la maică-mea nişte bani.

***

    Am ajuns deodată la cafenea, ea purtând un tricou negru simplu, blugi şi nişte vans negri pe care i-a agăţat, dar îi adoră. La gât are o libelulă cu o aripă ruptă şi da, eu i-am rupt-o în timp ce mă comportam ca un animal. În cap are şi ea bandana ei cu părul în coadă şi în spate un ghiozdan micuţ în care pune dracu ştie ce. Nu îi plac îmbrăţişările, dar o îmbrăţişez oricum şi intrăm în cafenea. Ne aşezăm undeva mai retras şi luăm o duzină de brioşe, că doar d-aia venim la cafenea. Mă uit la ceas, e 18:45 dar îmi comand oricum un frappe, iar ea îşi ia o Cola pentru că nu bea cafea, decât dacă suntem la mine acasă. Mama ei mi-a reproşat că-i corup fata, dar nu m-am oprit din a face-o. Copila asta e cea mai bună companie. Mă ascultă mereu şi dă sfaturi bune orice subiect am avea. A învăţat să dea dume şi să le întoarcă, ceea ce mă face mândră pentru că probabil părinţii ei cred că sunt cel mai groaznic val care a lovit-o pe fică-sa. Nu am stricat-o, pentru că nu pot. Fata e deşteaptă, prima din clasă deşi nu se laudă şi ajută pe tătă lumea  deşi alţii nu o fac pentru ea. Citeşte cărţi de dragoste, acţiune şi dramă, iar biblioteca ei de este chiar impresionantă. Stă pe tumblr mai mult decât respiră şi face colecţie la orice (ambalajul de la sticla de cola cu „spune-i cu un cântec”, şerveţele, bandane, coroniţe de flori, cărţi, ambalaje de la dulciuri, reviste, postere, jucării mici, etc.)

- Joe ?

-Hă ?

Vorbeam cu gura plină amândouă de brioşe şi arătam ca nişte veveriţe .

- Încă îl mai placi pe Scott ?

- Nu .

- Minţi ?

- Da .

 Am bufnit amândouă în râs, abţinându-ne să nu scuipăm măsuţa de cafea vintage cu un singur picior pe care se pare că-l loveam de fiecare dată când îmi mişcam piciorul. Heaven avea ochii înlăcrimaţi, iar eu aveam bucăţi de brioşe în căile respiratorii.

- Ce e cu asta ?

- Credeam că ţi-a trecut.

 - Nu e vina mea că ăsta e prea bun să îmi treacă. Adică, serios acum.

Are un zâmbet larg, iar dinţii lui pot fi orice numai drepţi nu, părul e şaten deschis, iar ochii lui de o culoare ciudată într-o combinaţie de verde cu căprui.

- Prea bun ?! Gramatica lui nu spune la fel.

- Corect. Dar cine ştie ? Clasa a zecea, tipi noi.. Scott nu poate fi singura mea opţiune .

- Vezi ? Cine ţi-a deschis ochii ? Rain a făcut-o !

- Defapt, eu am-

- Nu strica momentul, te rog.

              A vorbit cu mine prin mesaje până am ajuns acasă şi când am dat să deschid uşa, mi-a apărut mama în faţă. Am salutat-o şi când să o ocolesc m-a luat în braţe şi mi-a şoptit „frumoasa lu’ mama”. Chestia asta m-a topit, frate. Mergea la lucru iar, sunt sigură. Lucrează până la epuizare şi eu sunt o pacoste. Am strâns-o tare de mijloc şi am lăsat-o să plece. S-a urcat în maşină cu o poală de acte şi a ieşit de pe alee. Am intrat în casă cu capul în pământ, mi-am dat jos converşii, mi-am luat o sticlă cu apă minerală şi am urcat scările. Am deschis uşa de la cameră, iar Sky era pe patul meu. Am zâmbit, de parcă i-am zâmbit unei persoane, m-am dezbrăcat de haine şi mi-am luat un tricou XXL după care m-am trântit în pat lângă Sky. Felul cum torcea m-a făcut să adorm mai rapid, iar căldura pe care putea să mi-o dea un ghem de blană era chiar plăcută. Ceea ce nu era prea plăcut era părul care îmi tot intra în gură, aşa că m-am întors.