Joe.

Capitolul 4.

"Deci îl ştiai de câteva minute, dar ai mers cu el oricum?" Mă întreabă Rain pentru a zecea oară, ca să poată înţelege de ce.

-      Da.

-      De ce?

-      De ce nu? Nu era criminal şi nici donator de organe.

-      Crimi.. ce ?!

-      Nu i-am luat numărul şi probabil nu o să ne mai vedem până la şcoală.

-      Oricum, tipu’ ţi-a dat hanoracul lui.

-      Şi..

-      Şi e clar că vrea să vă revedeţi.

-      Pe bune? Pentru că.. nu suntem în cărţi, realizezi, corect?

-      Stai. Unde te-a dus?

-      La produs.

-      Nu, serios acum ! La discuri.

-      Da şi idee e că…

-      Acolo e. Du-te azi la discuri.

-      “Locul meu de linişte e şi al tău acum.” La asta se referea ! “meu”, “al tău”. Adică “al nostru”. Mi-a dat întâlnire şi eu nici nu mi-am dat seama!

-      Vrei pastilă? Am la mine, nu ştiu dacă e şi calmant, da’-

-      Nu. Hai cu mine.

-      La produs?

-      Rain !

-      Eşti cobză !

-      Pe bune? Am fost cu tine la dentist. Te-am ţinut de mână. Dentistul m-a întrebat dacă suntem lesbi şi cât timp avem împre-

-      OK ! O să-mi scoţi toată viaţa ochii cu povestea asta, nu-i aşa?

-      Dacă e şantaj, fii sigură.

Cu o viteză fulgerătoare, tata intră în cameră cu o plasă albă scris cu verde “Catena”, cu gume de mestecat şi o cutie de pastile ce se dizolvă-n apă.

-      Deci, mamă-ta a cumpărat Paracetamol pentru răceală probabil, Rupan în caz că o să ai dureri de cap sau ovare, ceau Rain, Aspirine, nişte chestii de supt pentru gât, şprei de înfundat nasul dare eu nu am încredere în şprei, aşa că ţi-am luat Orbit, pastile de dizolvat în apă minerală, nu plată Joe şi sunt cu arome de fructe, iar pe dulăpior în bucătărie ai ceai. Să nu uiţi să-ţi iei şosete şi pulover peste dacă aeriseşti camera. Rain, e contagios, deci s-ar putea să fi luat deja răceală de la ea. Băgaţi-vă în pat amândouă, o să-ţi sunt eu mama şi stai la noi câteva zile.

-      Tata, suntem bine. Noi tocmai plecam.

-      Unde pleci ? Eşti bolnavă.

-      La discuri.

-      Nu nu. Stai acasă până-ţi trece.

-      Dar sunt bin- Hpciu! HpCiu! HpCiu! Opreşte-mă!

-      Staţi în casă, amândouă.

-      Ai vrea să fac baie în atâtea medicamente?

-      Noi suntem plecaţi weekendul ăsta, mama ta a dat în judecată pe cineva din nou, Alex e la văru-su şi Emm mereu are ceva de făcut.. deci, fiţi cuminţi.

După ce m-a pupat în fruntea şi a plecat, Rain mi-a făcut bloc din cutiile de medicamente, am mers să ne facem un ceai cald şi să stăm la televizor. Se pare că suntem blocate împreună acum. Recunosc, tata avea dreptate. Faţa mea se îngălbenise, ochii îmi erau roşii, nasul curgea de fiecare când pronunţam “cu”, tremuram şi nu mi-a mai fost atât de frig în viaţa mea. Rain era bine. Nu luase gripă. Ea are un organism puternic şi asta e din cauză că bea mult lapte, mănâncă fructe şi legume şi bea apă multă.