Extinction -in curs de traducere.

Capitolul 5

Cu fiecare pas făcut spre mașină,îmi regret ,din ce în ce mai mult, decizia de a lăsa casa sigură a lui Luke.Știu că este prea târziu să dau înapoi.Sunt mai mult ca sigură că dacă aș încerca să mă întorc,Harry m-ar băga în mașină într-o secundă.

Nu m-am uitat dacă Harry mă urmează,ciubotele lui negre zdrobesc frunzele căzute pe trotuar,făcând destul zgomot ca să mă asigure în legătură cu prezența lui.

Am mers spre mașina lui Harry.E un automobil al unui Dispărut:geamurile sunt fumurii,având două linii albe și negre de ambele părți ale mașinii,exact ca uniformele Dispăruților.Am văzut multe mașini de acest fel,parcate în fața casei mele,dar vederea niciuneia nu m-a speriat atât de tare ca până acum.

Am apucat mânerul portierei pasagerului din dreapta.Portiera nu s-a deschis.Asigurându-mă că e încuiată,m-am întors și m-am uitat la Harry.E cam la 60 de cm în spatele meu,picioarele lui lungi,scurtând distanța până la ușa soferului.Când a ajuns în fața portierei,și-a scot cheile din buzunar și a descuiat mașina.

Nervoasă,am deschis portiera mașinii și un parfum bărbătesc mi-a cuprins toate simțurile.Dacă situația ar fi fost alta,aș fi stat un moment ca să miros aroma străină.

Vocea lui Harry m-a adus înapoi pe Pământ."Urci?"

Fără să răspund,am intrat în mașină și am închis portiera grea după mine.M-am lăsat pe spate în scaunul mașinii.Niciodată nu am simțit ceva mai comfortabil.

"Ce e?" am spus ușor,speriată de vocea groasă a lui Harry.M-am întors spre el.

"Mă refer..." a început să vorbească din nou," De ce ești așa?De ce ești așa de fericită?"

Am roșit,rușinată."Nu am mai fost într-o mașină până acum.Nu am crezut că poate fi atât de...comfortabil."

Harry s-a uitat la mine, nemaiavând cuvinte.Și-a încleștat maxilarul și a strâns din pumni, făcându-mă să cred că ale mele cuvinte l-au supărat."Când Will ne-a spus să te căutăm, nu am știut că tu ești atât de..."

S-a oprit din vorbit și s-a uitat,îngândurat, la mine.Când m-am simțit jenată de privirea lui ațintită pe mine,am întrebat:"Deci?"

S-a uitat la mine la fel ca mai devreme...uimit?Nu mi-am putut da seama.Ca prima dată când l-am observat, uitându-se la mine așa, m-am putut calma pe dinăuntru.Problema e că știu că nu ar fi trebuit să fac asta.

Oricum,uimirea lui a fost,repede,înlocuită de nervozitate și a scuipat cuvintele printre maxilarul încleștat:"Copilăroasă."

Exact ca mai devreme când l-a insultat pe Luke,cuvintele lui m-au lovit direct în față.Mi-am închis gura și m-am întors,uitându-mă afară pe geam,la casa lui Luke.

Mă întreb ce face Luke acum.Plange?Regretă că m-a lăsat să plec?Regretă că m-a lăsat să stau în casa lui?Mă întreb dacă am luat decizia proastă.

Fără să se mai uite la mine,Harry a călcat accelerația.M-am uitat nervoasă la creț.E obligată mașina să meargă cât de repede are el chef?

Am observat o centură de-a lungul trunchiului lui Harry.Pare că îl ține pe loc,nelăsându-l să plece de pe locul lui.M-am uitat la dreapta mea și am observat o centură și pentru mine.Fără să mă mai gândesc,am pus cureaua în jurul meu și m-am simțit puțin mai relaxată.

----------

Habar nu am cât timp a trecut.Se pare că destul de mult.Cu toate că sunt sigură că au trecut abia 20 de minute.Harry nu a spus nimic,așa că nici eu nu am făcut-o.