Cicatrici

Capitolul 2.

Nu imi amintesc prima data cand am vazut-o. Nu a fost dragoste la prima vedere, nici nu imi pasa de ea catusi de putin... pana intr-o zi. Nu o sa uit niciodata ziua care mi-a schimbat perceptia asupra lumi, ziua in care m-am indragostit de ea.
Era o zi destul de calduroasa de septembrie, tocmai imi luasem o carte de la anticariat si ma indreptam spre gangul din spatele lui pentru a merge inapoi acasa. M-am oprit aproape de iesirea din gang cand am auzit suspine. Am incercat sa pasesc neauzit pana la margine ca sa dau chiar de fata pe care o consideram enervanta si rasfatata. Nu o prea cunosteam sau agream, pe atunci eram interesat de o blonda de a 11, sexy si usor de adus in pat dar nu puteam sa o ignor pe fata care plangea in fata mea co o mana pe fata si cealalta ocupata de o tigara pe jumatate fumata. Tremura si suspina incercand sa isi stearga fiecare lacrima care ii curgea pe obraji. Incerca sa isi potoleasca respiratia tragand din tigara dar mana ii tremura atat de rau incat a aruncat-o si a scoas un marait enervat.
Avea manecile camasi suflecate, era cald afara, pe antebratul drept se vedeau urme de taieturi, vechi si noi, unele pareau facute chiar in dimineata aceea.
Am avut tendinta sa ma apropi si sa o calmez eu. Sa ii iau mainile intr-a le mele si sa ii zic ca nu conteaza ce s-a intamplat, ca totul va fi bine. Nu am putut decat sa stau sa o privesc cum se calma incet incet singura si cum pana la final a plecat spre scoala aprinzandu-si alta tigara pe drum.
Nu am putut sa imi scot din minte chipul ei suferind din ziua aceea. Eram uimit de mine insumi cum de nu o consideram p emoista care vrea doar atentie din cauza asta. Uram oameni care se taie, erau ba prosti ba cersetori de atentie. Uram oameni care plangeau din nimic sau din motibe banale sau enervante. Dar expresia ei era pur si simplu onesta. Puteam sa ii dimt durerea si agonia doar privindu-o in ochii rosi si inlacrimati. Imi sfasiase inima in momentul acela. Pur si simplu mi se paruse cel mai frumos lucru pe care l-am vazut. Ma zbateam intre dorinta de a vrea sa o mai vad o data plangand atat de rau si cea de a o strange in brate si ai simti bataile inimi pe pieptul meu.
Nu mi-am dat seama imediat dar dupa putin timp am realizat ca dupa acel moment indirect dar intim dintre noi tot ce voiam pe lumea era ea. Ma indragostisem pentru prima data cu adevarat de cineva.
Relatia noastra era foarte ciudata, nu ne conportam ca un cuplu (in afara de faptul ca ne tineam de mana incontinuu), mai mult ca cei mai buni prieteni. Adoram faptul ca ea se comporta ca de obicei cand eram impreuna, ca ii puteam vedea adevarata fata. Imi spunea aproape totul, insa ceea ce nu imi spunea erau ca niste cicatrici adanci in sufletul ei si nu avea curaj sa vorbeasca despre ele de frica ca s-ar putea deschide rana.
In ultima noastra noapte impreuna mi-a spus absolut tot. Ultima noapte impreuna si prima in care mi s-a daruit. A doua cea mai fericita zi din viata mea.
Era iulie, nu ne mai vazusem de aproape o luna si am prins un weekend cand parinti ei erau plecati la bunici. Stateam in pat cu ea in bratele mele si ne uitam la televizor la un film oarecare. Nu ma interesa filmul dar adoram sa o ascult cum comenteaza si face dintr-o drama o comedie doar din comentari si felul in care ea interpreta lucrurile. Incepusem sa ii cercetez trupul. Dorinta pulsa in mine de fiecare data cand o aveam aproape dar nu voiam sa o grabesc, nu voiam ca o pierd. Statea cu spatele la mine intre picioarele mele. Avea parul desprins si adus in fata lasand o parte din gat libera. Mi-am abtinut dorinta de a o linge si musca, se enervase ca ii lasam prea multe urme pe gat. Abia atunci observ ca purta o bluza cu maneca lunga chiar daca pana si in casa erau 26 de grade. Imediat am stiut de ce si mi-am pozitionat fiecare mana pe cate unul din antebratele ei observandu-i reactile. Dreapta, nimic, stanga, a tresarit. Fara sa mai stau pe ganduri am apucat-o de mana si i-am dezvaluit antebratul, era plina de diverse cicateici si verticale si orizontale, vechi si noi. Si-a lasat capul in jos si si-a ascuns fata in par. Nu eram o persoana temperamentala dar in acel moment pur si simplu nu m-am putut stapani si am strans-o de mana si i-am ridicat capul spre mine intrebandu-o de zeci de ori de ce ar face asta. Inca ii mai aud raspunsul noapte, in vis, ma bantuie inca de atunci si chipul ei, aproape demonic, avea un zambet neobisnuit dar inspaimantator. "Fiindca imi place, fiindca ma simt bine cand o fac. Simt ca odata cu sanhele imi curge si ahonia si tristetea. Simt ca ma eliberez. Imi place durerea, iubesc felul in care sângele imi curge pe mana." I-am dat drumul antenratului ei si i-am luat fata in palme sprijinindu-mi fruntea de a ei. Mi-am cerut mii de scuze chiar daca ea repeta ca nu ampot de ce, ma simteam nepunticios. I-am zis ca nu o voi mai lasa vreodata ca faca asta, ca o voi proteja.
Mi-a zambit atat de frumos si mi-a spus doar "Stiu ca o vei face" si a inceput sa ma sarute si apoi si-a dat jos bluza. Mi s-a daruit fara vreun alt cuvant si eu am fost prea slab sa o mai intreb altceva.
Nu am putut sa imi tin promisiunea, peste o luna am plecat la facultate, departe de orasul meu natal. Nu am mai vorbit de atunci dar nu ne-am despartit niciodata.
Nu voi uita niciodata cele mai importante momente din viata mea. Cand am cunoscut-o, cand am fost prima data la o intalnire, cand mi s-a daruit.