Sophia.....

Traiul meu

M am născut in anul 2001  in 4 Martie ,am fost un copil perfect sănătos ,nu am avut nicio problema  ochii albaștri și parul negru ,eram micuța ,micuța și plângeam neîncetat .. Mama m a luat și m a dus acasă și a avut mare grija de mine , m a îmbrăcat , m a alăptat și numai ea ,m a crescut ,doar ea .Era era singura ființa care o aveam și care m a ajuta in toate și m a crescut ...M a dus ma creșă ,la grădinița și a fost mereu mândra de mine ...pana când intr o zi ... in 2004  ....M a adus de la grădinița ,mi a dat sa mănânc și m am jucat ...și venise posta ..ieșise pana afara ,iar pe partea cealaltă trebuia sa se ducă,ca sa scoată ziarul ,dar era o straduta și când a vrut sa meargă ....A trecut și o mașina neagră ,a venit și din plin a zdrobit o ...Era un șofer rău ,care acum e încă in pușcărie pentru fapta sa ,de atunci ...Eu mă uitam pe geam după ea și când am văzut ,am strigat din toate puterile la ea :Nu mami,mami ,mami ...Nuuuu Am plâns cu doua rânduri de lacrimi și am alergat in graba ,noi eram la casa , m am dus la ea și am ridicat ochii către cer și simteam cum duhul sfânt ii părăsea trupul ...după aceea mi am dat seama ca eram singura pe lume ...numai aveam nicio speranța .. eram și foarte mică ,aveam doar patru ani ..o fetița mică ,nevinovata ,cu ochii albaștri și parul prins in doua codite mici,îmbrăcată simplu ,intr o rochița drăguța și ......eram o fetița trista și singurică ....E ram doar un copil ....pe tata nu îl cunoscusem ..mi a spus mami înainte sa moara ,cu vreo luna de zile ca a murit in război , înainte ca eu sa mă nasc ....Bunici nu aveam ,erau in străinătate ...eram singura pe lume ,erau doar eu ....,După moartea mamei mele ,am fost dusa la orfelinat ..eram tare speriata și îmi era frica ,eram depresiva ..nu mâncam ,nu mă jucam ,nu dormeam și nu mai mergeam la grădinița pana când ai trecut luni întregi și am fost dusa la psiholog ,mă credeau nebuna ,nu aveam mai mult de cinci ani și in fiecare vineri ,seara ,mergeam singura sa stau de vorba cu doamna psiholog ,o femeie superba ,care m a adoptat mai târziu și m crescut ..nu am stat mult timp in orfelinat ,un an jumate ,in 2005 ,in Iunie , doamna psiholog Ana Bernea , m a adoptat  și am devenit fetița ei ...Ii plăcea sa mă strige Micuța ,chiar dacă mă chema Sophia .....Ea m a crescut ....Și m a îndrumat și m a protejat și m a învățat multe lucruri ...tatăl ei era preot ,iar mama ei croitoreasa ...adevărat !!!caci părinții ei erau oameni faini și au devenit bunicii mei ,in scurt timp .... Buni,Amalia și bunicul ,Nicu erau bunicuții mei și Doamna Ana ,era mami ...chiar dacă am recăpătat o familie ,care m a iubit și m crescut ....tot mă gândeam la mama mea adevarata și îmi e dor de ea .....mă gândesc la toți ....