"Sănătate la morți!", asta auzea fiecare locuitor din satul din vârf de munte. De ce?
Se spune că în acel loc a trăit o fată pe nume Zvetka. Nimeni nu ştia a cui era sau de unde venea. Curioşi oamenii o întrebau pe fată ce şi cum însă ea le răspundea că vine din locul de unde oamenii se simt "bine". Misterul adâncindu-se şi mai tare, în mintea sătenilor prinsese viață un gând: acela că fata era una din făpturile concepute de diavol. Astfel peste câteva zile, când fata se plimba pe uliță, locuitorii au prins-o, târând-o până la un rug făcut în fața unui stejar cu frunze albe ca argintul.
După ce-au legat-o de rug, au şi aprins focul. Încetul cu încetul focul pusese stăpânire pe corpul fetei. Oamenii se aşteptau s-o vadă plângând, strigând că e nevinovată, însă ea râdea, atât de tare că se cutremura pământul. Înainte de a-şi da duhul fata i-a blestemat pe oameni să aibă parte de cea mai îngrozitoare moarte posibilă şi ca satul să nu mai poata fii locuit de nimeni până la sfârșitul timpului.
Un singur lucru e cert de la început până la sfârșit: MURITORII GREŞESC MEREU. Sătenii nu ştiau că acel copac era pus acolo de diavol ca loc de întâlnire dintre el şi copilul său. Seara după ce focul mistuise şi ultima fărâmă din rug, un vânt apărut de nicaieri mişca frunzele ştejarului, iar nişte urme arse de copite îşi făcuseră apariția. Stând cu picioarele pe ce mai rămăsese din rug şi fata sa, necuratul a pocnit din degete, iar din noua cenușă a aparut o babă zbâcită, îmbrăcată în zdrențe, sprijinindu-se de un toiag lung din lemn de abanos.
Zvetka a revenit în acel sat pentru a îndeplini blestemul aruncat asupra oamenilor şi totodata locului. Locuitorii milostivi, cu frică de Dumnezeu o ajutau pe "biata bătrână", neştiind ce le-a rezervat soarta. Toți cei care au ajutat-o pe bătrână au sfârşit jupuiți şi decapitați; toiagul fiind defapt o coasa făurită în adâncurile iadului. Astfel, în câteva zile satul a fost pustiit, toți fiind omorâți şi aruncați în fața stejarului, ca tribut adus tatălui ei.
De fiecare dată când omora pe cineva, Zvetka le şoptea: "Sănătate la morți".
