Ei nu o sa înțeleagă cum e sa te doara și sa nu ști de ce.
Ei nu o sa înțeleagă cum e sa fi trist când totul din viata ta e bun.
Ei nu o sa înțeleagă cum e sa suferi din lucruri mic... Chiar și atunci când tu nu vrei...
Ei nu o sa înțeleagă cum e sa te simți dat la o parte, sa te simți un nimeni. Pentru ca ei nu trec prin asta.
Ei nu o sa înțeleagă cum e sa simți ca faci totul greșit...
Ei nu o sa înțeleagă ca pentru unele lucruri nu ai răspunsuri...
Ei nu o sa înțeleagă...
E atât de greu sa ma prefac ca sunt bine... Sa zâmbesc atunci când trebuie, dar în sufletul meu... În sufletul meu sa fie furtună... Și e și mai greu... Deoarece nimeni nu ma înțelege... Și dacă m-ar înțelege cineva... Defapt eu nu am pe nimeni...
E ciudat cum într-o secunda poți pierde totul ... Sau cum in aceeași secunda poți deveni o amintire... Poate asa... Ca amintire... M-ar vorbi lumea de bine... Dacă am făcut ceva în viata asta bun...
Cel mai dureros e sa fi pus pe locul doi... De prieteni... De familie... De propria persoana...
E atât de dureros sa fi comparat cu o persoana de restul lumi, sa se rada de tine dacă nu ești ca restul, sa fi subiect de glume, sa ști ca părinți tai își doresc sa fi ca o alta persoana, care e mai deșteaptă, mai frumoasa, mai slaba... Dar poate frumusețea nu consta în cum arăți, nu contează dacă ești slab... Gras... Înalt... Scund... Cu parul ondulat... Sau drept... Contează ce e în interior... Dar oamenilor nu le pasa de asta... Nu contează ca ai un suflet bun... Dacă suferi... Nu le pasa de nimic... Trăim într-o jungla... Unde dacă nu ști sa lupți mori încet... Și de ceva timp mi-am dat seama ca nu știu sa lupt... Sau mai bine spus nu am pentru ce sa lupt...
